1 CANGRENA
La inceputul lunii ianuarie 1985, dupa saptamani de suferinta, Părintele Paisie Olaru nu mai putea suporta durerile provocate de arterita de la un picior si a cerut sã meargã la spital. Medicul a pus diagnosticul cangrenă, si cum parintelui Paisie i se inflamasera si vasele limfatice de la picior, medicul a decis ca este necesara amputarea si ca aceasta să se facă de la nivelul gleznei.
Parintele Cleopa a hotărât ca in acea săptămânã, in zilele de miercuri si vineri, sa fie suspendate ascultarile fratilor si calugarilor de la Sihastria, iar obstea sa posteasca si sa citeasca până spre seara la Psaltire pentru ajutorarea Pãrintelui Paisie, fiecare la chilia lui.
In acele zile s-a intâmplat o minune: durerile Părintelui au scazut mult, astfel că s-a putut odihni si, in acea sâmbata, Parintele a fost dus la bisericã, în care a intrat păsind pe picioarele sale, sprijinit în baston. A asistat la Sfânta Liturghie si a primit Sfânta Impărtăsanie, la momentul rânduit. Toti cei prezenti erau foarte bucurosi si emotionati.
La întoarcerea în chilie, Părintele Paisie a trimis pe cineva la părintele staret, cu rugămintea de a comunica celor de la spital cã sfintia sa rămâne acasã, in grija lui Dumnezeu.
Dar seara au reaparut durerile.
2 CALMANTELE NU MAI FUNCTIONEAZA
In zilele următoare, Părintelui a inceput sã-i creascã temperatura. Părintele Paisie era coplesit de dureri, calmantele nu mai functionau aproape deloc, si voia din nou sã meargã la spital. Medicul a refuzat sã mai vină.
Parintele Paisie spunea că poate e pedepsit de Dumnezeu că a fost prea blând in canoane. Parintele Cleopa spunea ca mai trebuie asteptat pana se lamureste situatia.
O fiica duhovniceasca a Parintelui Cleopa a telefonat la Bucuresti, cu binecuvântarea pärintelui staret, si l-a rugat pe un doctor care facea tratamente cu plante sa-si lase toti pacientii in grija lui Dumnezeu si sã vină la Sihăstria, unde situatia Parintelui Paisie devenise gravă. Obstea era tristã. In 24 de ore, doctorul a sosit la Sihăstria - pe 17 ianuarie, de ziua Sfântului Antonie.
3 VINDECAREA
În primul rând, doctorul i-a rugat pe părintii din mânăstire să-i aducã plantele medicinale recoltate de sfintiile lor. Spre marea bucurie a doctorului, in câteva ore cerdacul chiliei Părintelui Paisie s-a umplut cu plante, pe care medicul le-a apreciat ca fiind perfect recoltate si păstrate.
Au urmat câteva zile in care Părintele Paisie a facut o cură de dezintoxicare. A baut numai lichide: ceaiuri si sucuri proaspete. A făcut bãi calde la picioare. I s-au pus cataplasme cu diverse compozitii. Ca urmare, în câteva zile durerile i s-au usurat, febra a scăzut, somnul a revenit si Părintele a început din nou sã primeasca fii duhovnicesti . In doua saptamani situatia s-a ameliorat vizibil. La cei 87 de ani ai Pärintelui Paisie, carnea cangrenată se eliminase, căzuse si unghia si fi cresteau muguri de carne sănătoasã. Treptat, rana s-a vindecat si astfel s-a incheiat un episod greu din viata Parintelui Paisie.
4 LĂMÂILE, MIEREA SI BICICLETA MEDICINALA
Parintele povestea că mai avusese o suferintã, cu ani in urmă: i se inflamaserã mai multi ganglioni la gât, iar medicii de la lasi au considerat că este cancer si i-au recomandat operatie cu biopsie. Dar Părintele a urmat un alt sfat. Si-a pus multe cataplasme cu felii de lămâie în jurul gâtului si a mâncat multã lămâie eu miere. Astfel s-a tămăduit. De aceea, la Părintele în chilie se aflau mereu lămâi, pe care le primea de la fiii sãi duhovnicesti; pe unele le mânca, pe altele le dăruia, asa cum obisnuia sã facă cu tot ceea ce primea.
Tot la recomandarea medicului, Parintele Paisie a inceput sa mearga pe bicicleta medicinalã, pentru a evita un nou puseu de arterită. Părintele glumea: „Ia te uită, am mers 2 km si tot în chilia mea sunt!" Dumnezeu a primit rugăciunile sfintiei sale si ale ucenicilor mult iubitori si l-a mai lăsat pe Părintele printre noi incã sase ani, în care a dezlegat, a sfätuit, a bucurat multe suflete si a adus si alte suflete la Hristos.
[sursa: cartea Parintele Paisie de la Sihla, Editura Bizantina, Bucuresti]
