daca ai citit deja ca ceea ce cauti se produce spontan, asta inseamna ca nici o tehnica si nici o repetare, nici macar aia de 12000 de ori pe zi nu va putea genera spontaneitatea aia.

daca se produce spontan, nu ajungi cautandu-l ca pe un rezultat, eventual cu limba scoasa. frustrare

spontaneitatea este marele secret. un ego umflat de autoimportanta efortului personal e marea pacaleala, urmata de marile frustrari, este inevitabil

doar o importanta lipsa de intelegere te poate face sa crezi ca poti controla, ca exista un secret, al spontaneitatii, pe care l-ar detine cineva, iar tu l-ai putea cumpara cumva, sau primi poate gratis. NU, secretul acela nu exista. 

si oricum, tot ce poate fi obtinut prin efort, se va pierde la un moment dat, din lipsa de intretinere, asa mica valoare are. 

Omul caruia i-a intrat adanc in cap ideea de responsabilitate nu o sa vrea sa fie doar el responsabil.

O sa vrea sa fie toti responsabili.  Si asa apar toate consecintele si un razboi nesfarsit. 

Omul o sa vrea sa fie toti responsabili, la fel ca el, toti cei cu care se intersecteaza, si toata umanitatea in general, ba chiar si Dumnezeu. 

Va cauta sa justifice o greseala a lui, personala, ca sa se arate tuturor cat este el de responsabil de fiecare data. Va cauta sa foloseasca ideea de lipsa de responsabilitate a altora in interes propriu, pentru foloase necuvenite. 

Va investiga, o sa caute vinovati, nu va dormi noaptea. Responsabilitatea, idee care pare foarte buna, intoxica si distruge si cele mai bune minti intr-un timp record. Cum era vorba aia? Libertate si responsabilitate. 

Si o sa spuna: nu putem tolera iresponsabilitatea. Unde ar ajunge societatea daca am fi toti iresponsabili? Se vede ironia? Toti nu se poate, numai unii, da. 

Busola interioara ajunge microscop, pentru a găsi si folosi defectele lumii in interes propriu. 

Când responsabilitatea nu mai este despre „ce fac eu”, ci despre „hai sa ne folosim de greselile altora in interes propriu, ”, ea se transformă într-o armă cu gloante de razboi, in interesul egoismului personal. 

testul rorschach in vaslui

 

Scena este un haos, actorii(oameni, ingeri, toate fiintele vii) sunt imperfecte, vulnerabile, uneori esueaza lamentabil. Iar piesa este despre iubirea divina, care ramane neschimbata de cand se ridica pana coboara cortina

Un contrast frumos Dar, ca de obicei, depinde pe cine intrebi

Nu este ironic faptul că ierarhiile secularizate ale unui stat democratic modern sunt mai bune decât ierarhiile religioase, toate- forme de feudalism moderat de sclavie?

multi se intreaba de ce trebuie repetate rugaciunile, daca tot e clar ca Dumnezeu a auzit rugaciunea din prima.

e ca si cum ar trebui sa mergi la munca in fiecare zi, pe termen nelimitat, sau pana la pensie.

nimeni n-a spus ca unii nu ar fi incantati sa ceara zilnic, sau sa mearga la munca zilnic.

inca nu s-a inventat explicatia perfecta pentru nevoia de a repeta rugaciunea catre Dumnezeu. 

in realitate repetitia este cea mai proasta solutie in cea mai proasta situatie, cea a unuia care chiar habar nu are de ce se intampla ce i se intampla. singura justificare este ca te adresezi Creatorului, dar chiar si asa intelegerea e sufocata de contradictii fara rezolvare. 

si n-ar trebui sa existe nici o contradictie, zero, dar inclusiv teologii, care ar trebui sa fie mai informati, au toate sansele sa fie luati in râs daca deschid gura sa spuna ceva, sa justifice repetitia. să sufere tăcuți glume de autobază

ceea ce incepe cu atractie intr-o singura privinta, se termina cu toate formele de respingere. Rand pe rand defileaza-defileaza toate formele de respingere. Magnetismul e cu dus-intors