ceea ce vor sa ne convinga teologii, si aproape au si reusit, este că Adam ALEGE LIBER IN RAI sa strice relatia cu Dumnezeu, alege liber sa actioneze in contra interesului sau cel mai important, sau, ceea ce e totuna, că alege liber sa fie ignorant

• Dacă Adam era bun, liber și suficient de lucid pentru a înțelege că Dumnezeu este binele său suprem, de unde a apărut primul motiv de a se îndepărta de Dumnezeu?
• Nu putem răspunde pur și simplu: „Din libertate”. Libertatea face posibilă alegerea, dar nu este ea însăși motivul alegerii.
• Iar dacă motivul a fost ignoranța, trebuie să explicăm originea ignoranței. Dacă a fost dorința, trebuie să explicăm originea dorinței. Dacă a fost înșelarea, trebuie să explicăm vulnerabilitatea la înșelare.

deci: daca le atragi atentia teologilor, o sa iti spuna ca e vorba de o taină. taină? păi de ce nu ai zis asa de la inceput? bună si aia. Stai calm, ca nu o sa te intreb de ce e dat afara din rai Adam pe baza de alegeri libere impotriva interesului sau cel mai important, ca stiu ca o sa imi raspunzi ca tot o taină e si asta🤣🤣🤣

Borges despre Garcia Marquez: "100 de ani de singuratate este un roman excelent. Chiar daca 50 de ani erau mai mult decat suficienti"

exista o scoala de gandire care spune ca abia in momentul in care ai refuzat concepte, povesti, cuvinte si imagini, de-abia atunci ai perceptia directa a prezentului. deci eliminare fara mila, nu adaugire, nu cautarea perceptiei perfecte

 medicamentul generic= prezentul nu trebuie căutat nici nu are nevoie de nici o definitie, pentru că el este deja aici. 

de ce nu îl percepem? pentru că mintea noastră rulează permanent un „film” format din cuvinte, amintiri și proiecții in viitor. 

teologii incearca sa ne bage pe gat ca Adam, si oamenii in general, au cunoscut/simtit/inteles iubirea absoluta, fara limite, a lui Dumnezeu si au ales sa o refuze, si sa zica: nu mersi, eu prefer sa urasc.

 oare cat de idioti ne cred teologii ca sa vina cu genul asta de argumente jegoase?!

de cand a fost facut omul, starea lui continua e ca poate fi pacalit sa actioneze impotriva interesului lui. Interesul lui fiind care? sa nu fie pacalit in nici o imprejurare. Si e in continuare pacalit inclusiv dupa ce a fost vaccinat prin botez, si celelalte.

 Daca nici asta nu arat cat se poate de clar ca am fost creati si suntem recreati ignoranti clipa de clipa, atunci nu stiu ce ar putea arata. 

Un om curat cu inima si cu mintea, inclinat spre bine, nu spre rau, care nu mai gresise niciodata inainte- ce sa vezi? la un moment dat este pacalit si greseste. Hai sa dam vina pe alegerea libera, nu pe ignoranta in care se scalda vesel in rai. 

Cum ajung sa fie pacaliti restul oamenilor? Pai daca a gresit unul care era curat cu inima si cu mintea, ce pretentii sa ai de la restul. 

Dar ceva avem in comun toti: ignoranta. Care nu este absenta descrierilor clare ale cauzelor si consecintelor. Ignoranta este un jeg intrat mult mai adanc, care nu se sterge cu nici un detergent. 

Hai sa nu dam vina pe nimeni, dar nici sa acceptam sa fim prostiti la nesfarsit cu libera alegere, ajunsa un fel ee tap ispasitor pentru toate lucrurile pe care omul nici nu le intelege ca lumea, cu claritate, nici nu are cum sa le inteleaga. A fost pacalit Adam? Libera alegere l-a facut sa fie pacalit.  Asta suna bine, si e o idee care ii ia de prosti pe toti cei care o accepta. 

Exista alegere, dar niciodata nu e libera. Ca sa fie clar. Realitatea? Tendinta cea mai puternica din om este cea care alege pentru el de fiecare data.    

cand Hristos spune "Imparatia cerurilor este inauntrul nostru" lectia este urmatoarea

 chestiunea centrala nu trebuie sa fie niciodata sa ne reconstruim ca om nou, plin  de virtuti

chestiunea centrala este recunoasterea imparatiei cerurilor in noi insine. cum se ajunge la aceasta recunoastere? prin eliminarea obstacolelor in calea ei, care inseamna intrarea pe un drum in care stralucesc virtutile. 

nu trebuie confundat scopul, recunoasterea realitatii supreme, cu mijloacele, cum am vazut ca se intampla in cantarile ortodoxe de tip nou- niste lamentatii gen romanta, sau in predicile care pun un accent obositor pe ce rai si nerecunoscatori suntem noi, departe de centrul real dat de cuvintele lui Hristos

deci scopul este recunoasterea realitatii, nu fabricarea unui om nou.

evident e nevoie de atentie maxima in ceea ce facem, nu merge sa terminam cat mai repede, ca sa zicem ca am facut. si efectiv sa ne dam seama ca tot ceea ce facem este extrem de important, ca sa nu dispara, sa nu fie taiat cheful de viata

esential:  fara atitudinea celui care a gasit deja, care a primit deja, totul se darama si este supus schimbarii, si e degeaba. de aceea trebuie investigat bine

trebuie însă făcută o distincție fină între „am găsit deja” ca dispoziție contemplativă și „am ajuns deja la desăvârșire” ca afirmație despre propria persoană.

Prima poate elibera practica.

A doua poate deveni foarte ușor o nouă formă de ego.

Nu trebuie să devin altcineva pentru a începe. Trebuie să văd limpede ceea ce este deja aici și să înlătur cu cea mai mare atentie ceea ce mă împiedică să văd. 

floarea din pădure care își desface petalele pline de roua, chiar dacă nimeni nu este acolo, ne invata urmatoarea lectie:

nu este necesar un spectator exterior pentru ca frumosul să fie real

conștiința însăși este spațiul în care frumusețea se manifestă, vibrează și este savurată