Parintele Cornel Cadar

Prima oara cand a venit parintele Cadar la emisiune, nici prin cap nu imi trecea ca daca am ca invitati in aceeasi emisiune de radio un preot ortodox, parintele Viorel Dimitriu, un preot catolic, parintele Cornel  Cadar, un profesor protestant, domnul Danut Manastireanu- asta ar fi ceva gresit. De ce: ma impresionasera mult povestile inchisorilor comuniste romanesti si am vazut cum, in suferinta intensa si continua din inchisoare, crestini de confesiuni diferite au trecut peste diferentele dogmatice si au fost frati.

Asa si in emisiunea "Lumina din noi" pe care o moderam, a contat ca invitatii, de confesiuni diferite, s-au vazut ca frati. Nimeni nu incerca sa converteasca pe nimeni. Vorbeau mai ales vietile si exemplul viu al lui Hristos din Evanghelii. Asta acum poate parea destul de ciudat, dar asa erau vremurile atunci in Iasi, era o deschidere a inimilor si un aer de libertate. Deschidere a inimilor si aer de libertate aduse de amintirea recenta a revolutiei romane din decembrie 1989 si de amintirea celor care au suferit frig, foame si au fost torturati in inchisorile comuniste, martirii.

Pe unul din martirii inchisorilor comuniste, pe episcopul catolic Anton Durcovici, l-a amintit la un moment dat si parintele Cadar. Chiar daca a trecut ceva timp, si chiar daca au fost sute de ore de emisiune pe parcursul mai multor ani si nu imi amintesc contextul exact al discutiei, nu pot uita cuvintele parintelui Cornel Cadar : "pe episcopul Anton Durcovici, desfigurat in bataie si plin de sange, il târa un gardian pe scarile inchisorii, si episcopul  se lovea la cap cu fiecare treapta, si nici o vorba rea nu iesea din gura sa ci doar soptea: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh"...

...Iata si parintele Cornel Cadar a murit, a trecut la Domnul recent. Ultimul sau an de viata a fost un adevarat martiriu crestin. A fost incercat si a suferit crunt pana in ultima clipa. Un om cu o fire blanda, simpla si buna, gata sa ajute, mereu uitand de sine. Nu stiu sa spun de ce, dar nimic nu anunta ca urma sa treaca prin aceasta adevarata mucenicie a luptei cu cancerul. Scria parintele cu cateva luni inainte sa moara: "Pe patul unui spital realizezi mai mult ca oricând cât de benefic este ajutorul oferit de ceilalţi: prin vizite, rugăciuni, încurajări. Cât de important este să fii înconjurat de rugăciunea celorlalţi, mai ales când eşti prăbuşit, nu te mai poţi ruga sau rugăciunea ta este slabă. Acum, mai mult ca oricând, a venit momentul ca alţii, aşa cum pot, să te sprijine. În inima ta îşi face loc şi creşte recunoştinţa faţă de toţi cei care şi-au făcut timp să-ţi fie alături şi să se roage pentru tine, care au pus în practică acele cuvinte ale Mântuitorului: "Dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri" (Mt 18,19).Zilele dintr-un spital îţi oferă ocazia să intri în contact cu durerile altora. Ascultându-i, îţi dai seama că există suferinţe şi drame mai mari, că de multe ori, aşa cum se zice, "viaţa bate filmul". De-abia atunci înţelegi pe deplin cuvintele apostolului Paul: "Dumnezeu... ne mângâie... pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi, să-i putem mângâia pe cei care se află în vreun necaz" (2Cor 1,4)


...Parintele Cornel Cadar a trecut la Domnul pe 25 decembrie, de Craciun, cred ca s-a si rugat sa ajunga sa ii dea Dumnezeu bucuria sa traiasca macar pana la ziua Craciunului, si Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea si  astfel i-a indulcit mult trecerea spre cer. Dumnezeu sa primeasca jertfa buna a vietii sale si sa il odihneasca impreuna cu sfintii Sai, Amin!

Acesta este un blog de descrieri si masuratori, nu toate serioase, multe din ele naive sau gresite. In blog intra lucruri care mi-au atras atentia. Nu e scris blogul cu intentia de a da sfaturi cuiva