Parintele Atanasie a venit din Sinai la Manastirea Stavronikita dupa
St Pasie cu care era prieten si pe care il asculta: Era reprezentantul
manastirii Stavronikita in conducerea Athosului. Se imbolnavise de melanom si facuse
metastaza, fusese internat in sputal, unde i se scosese un ochi ca sa
fie extirpata o tumoare. Suferea de insuficienta respiratorie,
uneori simtea ca se sufoca.
St Paisie a mers la Atena
ca sa-l intareasca duhovniceste. A vorbit cu medicii, le-a spus sa ii
spuna parintelui Atanasiei cu toate detaliile importante care e starea
sanatatii lui. Prima reactie a Parintelui Atanasie a fost sa cada pe
ganduri si sa fie cuprins de mahnire, dar St Paisie l-a incurajat tot
timpul si l-a intarit. Timp de o luna, St Paisie mergea de doua ori pe
zi la spital la parintele Atanasie. Prietenul lui bolnav a sporit si in
credinta si a ajuns la randul sau sa sprijine duhovniceste si sa
imparteasca bucurie bolnavilor din salonul sau, celor din alte saloane
si celor pe care ii vizita.
Cat timp a stat in Atena la
un crestin acasa, St Paisie binecuvanta, intarea suflesteste si rezolva
problemele tuturor celor care veneau la el, si el insusi cauta
prilejuri sa ajute si sa daruiasca dragoste. dadea saracilor tot ce
avea, se ruga pentru toti, gazdei sale ii multumea si o tinea intr-o
atmosfera de bucurie, era intotdeauna vesel. A plecat din Atena doar
dupa o luna, cand a vazut ca bolnavul s-a intarit in credinta si a inceput sa
daruiasca bucurie si intarire celorlalti, dar a continuat sa ii scrie
scrisori.
St Paisie a fost instiintat in vedenie ca a
murit parintele Atanasie. Cand l-a vazut la arsanaua Manastirii
Stavronikita, parintele Atanasie era vesel si senin la fatza, dar St
Paisie s-a intristat: pentru anii pe care ii petrecusera impreuna si
pentru anii care urmau sa ii desparteasca pana va fi plecat si el. Cand
l-a sarutat ultima oara, i-a zambit. Dumnezeu binevoise aceea ca sa il
mangaie"
