"Ceea ce zice Starețul Siluan: «ține-ți mintea in iad si nu deznădajdui», am aflat-o inainte sa-l citesc pe Starețul Siluan.
Am văzut că Starețul meu, Nichifor, este in iad, inconjurat de demoni pe veci și am intrat si eu in iad și strigam: «Milã, milă». Nu pot povesti câte lacrimi am vărsat in aceste rugaciuni stăruitoare cätre Dumnezeu. Raspunsul Lui, prima data, a fost ca si cum Dumnezeu mi-ar fi spus aspru: «Pleacă!». Insă cu cât se înmulteau cererile si lacrimile, cu atât mai îngăduitor era răspunsul lui Dumnezeu in rugaciunile mele. Prima dată răspunsul dumnezeiesc a fost cu multã asprime: «Pleacã! Nu se schimbă nimic».
Apoi ca si cind Dunnezeu mi-ar fi zis: «Ce vrei? Bine, pleacă!». Apoi Îl simțeam din ce in ce mai ingáduitor.
Vedeam o deschizatura spre Staretul Nichifor. Cu cat inaintam in rugaciune, cu atat se deschidea mai mult. Este ca si cum ti-ar spune Dumnezeu: «Spune, spune, Eu te ascult. Ce vrei? Spune-mi, ce vrei? Pentru Starețul tau? Bine, bine!».
Pentru altcineva pentru care ma rugam n-am vazut niciun rezultat. E ca si cum ti-ar spune Dumnezeu: Nu-Mi mai spune nimic! Nu poate fi vorba sa te ascult.” Asta ca sã fac o comparatie.
La inceput a fost foarte anevoios. Insa cu cât inantam, cu atât il vedeam mai aproape pe stareț. A doua oară il vad pe Staret in vedenie, sezand pe un scaun si plângând mult. In jurul lui nu se aflau demoni. Era la vreo 50 de metri de mine. Am continuat rugaciunea cu lacrimi fierbinti. A treia oara, il vãd pe Staret lângã mine.
Fiind la un moment dat in extaz, am väzut harul cum mă acopera. Când am rugat harul lui Dumnezeu să-l acopere si pe Staretul meu, care era lânga mine, harul a plecat imediat. Apoi, eram intr-un extaz rugandu-ma sã-I acopere harul pe Staret, si n-a plecat imediat ci a rămas. Apoi, a venit harul care l-a acoperit pe Staret.
După ce am vazut că starețul a primit din nou harul pe care il pierduse, s-au oprit si lacrimile, si rugáciunea, si ardoarea pentru Starețul Nichifor, si toate. M-am linistit intru totul. . Rugaciunea a adus rezultatul pe care l-am cerut.
Mult timp L-am rugat pe Dumnezeu incontinuu, cu lacrimi, sa-l ierte pe Stareful Nichifor si ziceam: «Si acest pacat, Dumnezeule, sa fie asupra mea, si pe celalalt eu sa-l plätesc pentru Staret».
De atunci, de când Gheronda a iesit din iad, pâna acum, foarte putin har am. Mi-am pierdut lacrimile si au apärut felurite necazuri. Poate in felul acesta trebuie sã plätesc pentru pacatele lui."
