Povestea primului: se imbolnavise si lipsea omul de servici al Seminarului. Mitropolitul Nectarie, care era si directorul Seminarului, a facut el munca aceluia, pana ce omul de servici s-a facut bine, si, cand s-a intors la munca l-a gasit pe Mitropolit facand munca lui, spala veceurile.
Cu Sfantul Ioan Damaschin situatia este diferita. Sfantul Ioan Damaschin era tanar si ucenic in manastire. Inca de atunci era un suflet inspirat, si scria imnuri pastrate si folosite de ortodoxie pana azi, in slujba inmormantarii, sfantul scria cuvintele si muzica. Nu doar le scria, dar le si canta. L-a auzit parintele lui duhovnicesc, care i-a reprosat ca in loc sa arate parere de rau pentru pacatele sale, Ioan Damaschin canta si se veseleste. Si l-a pedepsit sa spele veceurile manastirii. Pe care Sfantul Ioan Damaschin le-a si spalat, cu mana care pe care i-o vindecase in mod minunat Maica Domnului. Mana ii fusese taiata din cauza ca Sfantul Ioan Damaschin scrisese in apararea icoanelor. Acelasi Sfant a folosit-o ca sa spele veceurile, pedeapsa pe care o primise pentru ca scrisese si canta imne ale ortodoxiei.
In aceste doua cazuri: nici o fapta cu adevarat buna nu e lipsita de urmari in forma de pedeapsa sau de sacrificii importante.
