Sfantul Teodosie cel mare, pe cand mergea odata cu ucenicii sai la Betleem pentru rugăciuni, a obosit si a vrut să se odihnească in manastirea Cuviosului Marchian. Acela l-a primit cu dragoste pe oaspete, dar la vremea mesei, Marchian a poruncit ucenicilor săi sa fiarba linte, cu care sa ii serveasca pe oaspeti. Cuviosul Marchian a spus „Să nu te superi părinte Teodosie, că n-am pus pâine pe masa, pentru că n-avem grâu deloc”
Teodosie a înțeles sărăcia mare în care se afla Marchian, si a poruncit ucenicilor săi să aducă pâinile din traistele lor și să le pună pe masa. .
Teodosie a privit spre barba lui Marchian și a văzut un bob de grâu, care nu se știe de unde căzuse în barbă, pe care l-a luat încetișor cu dreapta și cu fața veselă i-a spus: „Uite grâul, deci de ce ziceți că nu aveți grâu?”
Marchian a luat cu bucurie bobul din mâinile lui Teodosie, ca pe o sămânță bine roditoare, a poruncit să-l ducă în jitniță, crezând că binecuvântarea Sfântului Teodosie, fără osteneală, va aduce rod mai mult decât holdele cele lucrate.
Aceasta s-a și întâmplat, pentru că a doua zi după plecarea lui Teodosie, ucenicii vrând să deschidă ușile jitniței, au găsit-o plină cu grâu, încât nici ușile nu se puteau deschide. Atunci Marchian a trimis pe un ucenic la Cuviosul Teodosie, care l-a înștiințat despre minunea ce se făcuse, si i-a mulțumit pentru înmulțirea grâului.
Cuviosul i-a răspuns: „Spune-i parintelui Marchian ca nu eu, ci tu, părinte, ai înmulțit grâul, căci din barba ta a fost luat acel bob de grau”.
