Si cea mai modesta forma de respect este puritate. In schimb chiar si cea mai inalta forma de interes este biznis, este frica, dă foarte adeseori in dependenta, lacomie si egoism.
In crestinism il avem pe Doamne miluieste. Doamne miluieste este prezent in proportie de 100 la 1 in raport cu prezentarea respectului fata de Dumnezeu. Dă si mie har, nu ma duce in iad, da si mie cutare, ajuta-ma in cutare problema. Nu e rau sa ceri, dar daca ramai la cerut, se intuneca respectul, care e singura adevarata virtute care straluceste permanent. Atata cerut hraneste egoismul. Noi suntem drept-maritori, nu drept-cersetori.
Egoismul este usor de atins, dă repede in egoism feroce, insotit de repros stupid, si alte fenomene nu tocmai placute din punctul de vedere al spectatorului- al spectarorului amuzat, pana la urma. Pe scurt: respectul, puritatea, virtutea, tata, intotdeauna. Acum, mai exact. Nu toata ziua la intins mana.
Le mai asez in scris ca sa mi le amintesc eu, inainte de orice altceva, pentru că am automatismul ăsta: de fiecare dată cand Il laud pe Dumnezeu, o fac ca să vin imediat cu o cersetorie, sa Ii cer ceva, Il caut exclusiv din interes. De altfel orice cautare e facuta din interes. Cautarea, la fel cu dă și mie, e copilul interesului.
