Agenda proprie inseamna fie frustrari, ca mai ai de facut chestii, fie bucurii trecatoare, ca ai facut. Ai facut tot ce ti-ai propus in viata? Atunci de ce esti trist? Te mandresti cu realizarile tale. Dupa ce te-ai mandrit cu ele, de ce esti trist, de unde vine amaraciunea? Ca doar de aia le-ai facut, ca sa te simti implinit, ca sa ai cu ce te mandri, ca sa fii respectat.
Agenda proprie este un teritoriu din care nu prea vrem sa iesim. In necunoscut sa iesim? Macar agenda proprie e ceva sigur, chiar daca are defecte.
Si totusi...omul purtator de Dumnezeu nu are agenda proprie, el reactioneaza la iubirea lui Dumnezeu, la voia lui Dumnezeu, e modelul de urmat. De aceea ne plac vietile sfintilor, pentru ca in sinea noastra urâm agenda noastră personală, care ne face vulnerabili si tristi, fie că facem tot ce ne-am propus, fie că am făcut deja si mereu apar lucruri de făcut, si niciodată nu mai avem liniște. O iubim de proști.
