complexitatea strivitoare a lumii. o inveti, ca e si-n tine. ajungi sau nu sa te adaptezi. te adaptezi lumii evident prin cunoastere si prin facut si dres. vezi ce se potriveste si ce nu. te nasti intr-o lume care are planul ei, care te ataca si te provoaca de la inceput, de cand te nasti. ideea e ca lumea in care te nasti si in care mori te vrea integrat. nu te integrezi, suferi. te integrezi, la fel suferi, n-ajunge, simti clar si doare, N-AJUNGE sa te integrezi lumii si legilor ei. mai vrei si un pic de putere, nu? si un pic de control asupra celorlalti, ceva influenta, doar te-ai nascut ca sa fii cineva, nu un nimeni :) .lumea vrea ceva de la om, si vrea din ce in ce mai mult, si daca s-ar putea totul si daca s-ar putea si mai mult decat totul.
fiecare are momentul lui, sau momentele lui, in care isi da seama da, ok, lumea din el si lumea din afara sunt totuna, refuza atunci sa accepte ca asta-i tot, ca e victima unui plan si a unei creatii care nu-i a lui, ca tot ce are de facut e sa se lase miscat de colo pana colo, sa ajunga la batranete sa arate altora cu degetul cum sa se miste de colo pana colo, sau sa puna bazele si sa lucreze cu entuziasm daca s-ar putea la ce pana mea? la ceva de care se va alege oricum praful.
mai e cate unul care a simtit un asemenea dezgust si o asemenea greata fata de tot ce inseamna lume incat si-a bagat ula in ea. ia la misto, relativizeaza, rade, intotdeauna cu un risc major, de care e constient intr-o mica masura, acela de a fi in permanenta amenintat, marginalizat ( ceea ce si vrea, de altfel, locul lui nu e in lumea, e la marginea ei, in afara ei mai exact). lumea este si are un plan. nebunului dupa Hristos i se rupe de acest plan, refuza puterea si comoditatea pe care o aduc dupa sine integrarea- fa aia, nu fa aia, vezi ca mai e si ailalta, invata, dezvata-te,imbraca-te, dezbraca-te :) etc etc etc
nebunul dupa Hristos e tipul uman cel mai simplu. simplitatea vine din refuzul lumii in ansamblul ei si in fiecare detaliu si atom al ei. omul asta n-are nici o scoala si n-are nevoie de doua facultati si trei masterate ca sa refuze lumea si armonia sau contradictiile ei armonioase etc. el refuza si rade de lume si nu se lasa pacalit, prins in vreun plan, n-are nici o idee de afacere, nu-l intereseaza cum sa-i mearga mai bine la anu, nu lucreaza ca sa aiba la pensie, nu se gandeste la copii, nu serveste la nimic, e un inutil.
adica vede lumea ca pe o cursa.si in acelasi timp, ca intr-o oglinda, se vede pe sine ca pe lume, este aceeasi lume si aceeasi cursa si in el si cea in exteriorul lui. dar de cand s-a facut nebun pentru Hristos a separat deja tot ce era de separat. el, adica lumea!, si Hristos. fatza in fatza. n-ai cum sa iei in serios si pe Dumnezeul ultratranscendent si lumea, exterioare unul alteia. adica ori faci misto(te distantezi ) de lume si te apropii de Hristos, ori invers, cum fac ateii.
opusul ateului nu e credinciosul caldutz ci nebunul pentru Hristos. credinciosul caldutz le amesteca si o vrea si pe aia si pe ailalta, vrea sa fie si comod in lume si cu sufletu-n rai. pe cand nebunul pentru Hristos s-a separat, a negat realitatea lumii asa cum ateul a negat realitatea lui Dumnezeu. ar fi mai usor pentru un ateu decat pentru un caldutz credincios sa realizeze cine este de fapt. ateul stie exact de ce anume isi bate joc, el nu le amesteca. credinciosul caldutz toata viata lui impaca si capra si varza si numeste asta intelepciune. casa copii si sadit pom in curte, d-astea vrea caldutzul. un botez nu e gratis si o inmormantare si mai putin. ateul in schimb a separat, inima lui asa revoltata cum e , este gata sa primeasca revelatia, dar o va primi doar la modul personal, doar daca inima lui va fi miscata din afara , si numai asa si numai atunci. nu ajung argumentele. trebuie miscata inima.
la urma urmei adevarul e primit prin revelatie intotdeauna. revelatia vine din afara lumii, de acolo de unde este Dumnezeul ultratranscendent. problema cu adevarul revelat e ca daca nu e revelat DIRECT LA MODUL PERSONAL, fiecaruia in parte, n-are nici o forta. adica omul sa simta, sa fie atins, sa inteleaga in inima. ateii resping adevarul revelat? depinde. asta ar insemna nu atat ca ateii sunt rauvoitori si au inima impietrita, cat faptul ca adevarul revelat ( omul e lume dar si Dumnezeu ultratranscendent, si ceea ce are de facut e sa se separe de tot ceea ce il tine legat de lume, mentalmente, emotionalmente, trupeste, ca sa se intoarca la adevarata lui natura, cea de Dumnezeu) deci ca acest adevar revelat nu are putere absoluta asupra inimii si mintii omului.
si cam n-are. si cam se lupta cu intunericul mintii fiecarui om in parte acest adevar revelat. si ii ia timp sa ajunga. si omul sufera uneori tare de tot pana ce acest adevar revelat ajunge in adancul cel mai adanc al inimii lui. ajunge si in inima ateului celui mai indarjit. altfel n-ar mai fi adevarul suprem. atata doar ca dureaza si intarzie si e insuportabila asteptarea.
dar uite ca in inima nebunului pentru Hristos acest adevar straluceste deja. la el a ajuns. ceilalti poate ca simt ei ceva cand vad un nebun pentru Hristos, dar nu sunt siguri oricum, si tot ca la un nebun se uita. omul e simplu. respinge orice oferta de integrare in si deci de comoditate din partea lumii. o respinge de la inceput, din start, ca pe o momeala. nu sta nici sa examineze oferta nici sa angajeze negocieri, a taiat cu lumea si suporta consecintele,prefera sa stea in frig, sa ia bataie si sa fie scuipat si batjocorit. adica respins de lume asa cum respinge el lumea in numele lui Hristos. oamenii rad de el, si nu-l omoara doar pentru ca il au ca pe ciudatul,strainul,obiectul de care pot rade usor si nepedepsiti.
