daca iau repede la inventar :) sentimentu omenesc, mi se pare ca recunostinta e semnul cel mai sigur si mai rar ca inima omului e inima si nu un simplu mecanism.
ne-am cam invatat bine sa primim PENTRU CA am dat inainte ceva. sa asteptam sa primim inapoi.
daca nu primim, ne acrim pe dinauntru. daca primim, primim pentru ca ni se cuvine, si evident ca avem o "stare de" multumire. zici mersi, stii ca ti se cuvine, doar inainte l-ai platit pe ala care ti-a dat, sau ai facut si tu destule pentru el, zici si stii tu, ca la d-astea ai tinere de minte. nu-i aia recunostinta.
recunostinta e la fel de rara ca si inocenta :) nici recunostinta nici inocenta nu functioneaza, in modul in care ar functiona un motor, cu un anume tip de combustibil. care ar fi de altfel combustibilul recunostintei? binele care ti s-a facut? binele pe care L-ai facut?! :) nu prea se potriveste .
ambele, si inocenta si recunostinta, sunt impredictibile si doar in mintea noastra cea de toate zilele, aia care calculeaza totul, doar in felul asta de minte incape o idee de recunostinta ca si consecinta a ceva ce ai primit.
si inocenta si recunostinta sunt legate de doua lucruri- de libertate si de totalitate. o inocenta stirba , lovita fie si de o exceptie care o anuleaza chiar si o singura data sau intr-o singura privinta, aia nu e inocenta. la fel, recunostinta adevarata, aia pe bune, e expresia necesara a eliberarii, a starii dobandite sau redobandite de libertate interioara fara exceptii. e senzatia -totala- ca ai da totul SI ca nu-ti mai e frica de nimic. si de ce ai da totul? de ce nu ti-ar mai fi frica de nimic? pentru ca nu esti, nu mai esti legat de nimic, esti in sfarsit liber, deci. recunostinta e tot ce poate fi mai antinatural, e in afara naturii mai exact,pentru ca natura e minte calculatoare. asta-i
reciprocitatea bazata-n calcule si socoteli sufoca orice rasarit de recunostinta. ala care iti scoate ochii ca te-a ajutat nu te-a ajutat. ii platesti datoria si tot dator ii ramai. toata viata, nu? si asta prezenta si aia viitoare lol
in patericul egiptean citisem un cuvant al unui avva- sa dai CA SI CUM ai lua.poate asta e descrierea cea mai scurta a starii de recunostinta continua
paranteza- mai e cate unii care zice i love you ca asa scrie la carte ca tre sa zici in fiecare zi ca sa intaresti :) confirmi sentimentu. bullshit de ala bun, si recomandat de psihologi, ma-ntelegi :)
pai de ce vrei sa incadrezi mneata totul? mi se pare ca n-are nika de stiinta. adica de secvential si predictibil n-are nici urma recunostinta .
