asta e tot ce trebuie stiut si repetat in inima, deci, ca doar eu si Dumnezeu suntem in lume. alonie ii vede astfel pe toti oamenii ca fiind egali in fata lui Dumnezeu.
egalitatea asta in fata lui Dumnezeu inseamna libertate egala a fiecaruia in fata Lui. institutia, comuniunea, ierarhia isi pot capata un sens doar pornind de aici, de la asezarea om-Dumnezeu, de la linistea pe care o da in cele din urma cuvantul acesta al avvei alonie, si nu usor, intoarcerea IN adevar nu-i usoara niciodata.
dar nu se vede pe nici unde nevoia unei ierarhii initiale, unei ierarhii complicate. din contra, totul e simplu de la inceput daca setezi inima ta pe adevar. tu si Dumnezeu. tu si Dumnezeu, atat.
tu esti lumea si lumea e complicata, ok. e un sistem complex de putere. Dumnezeu e Dumnezeul extractor(!), cel care se extrage pe sine din tine si din lume. moartea inseamna si extragere din ,si parasire, a corpului, care ramane in lume. extragere din amestec cu intunericul care e lumea.
fiecare om e deci in situatia de a muri, vrea nu vrea, tot va muri. se va separa de corpul sau iar corpul e legat de suflet, deci si de sufletul sau, asa cum il percepe in corp fiind. omul e mai mult decat corp si decat sufletul atasat corpului. iar acest mai mult inseamna, vai, mai putin. privirea omului e setata sa se orienteze pe corp si pe suflet, cel putin cat traieste, cat locuieste in corp.
or vine avva alonie si spune- elibereaza-ti privirea si orienteaza-ti inima sa priveasca doar la Dumnezeu, caci doar tu si cu el sunteti in lume. si asta e valabil pentru fiecare om, pentru fiecare.
e enorm de gretos sa ignori aceasta fratie fundamentala intre toti oamenii, si sa zici ala a facut, ala e, alalalt nu a facut, alalalt nu e, sa iei de bune ierarhiile artificiale, iluzorii , otravitoare. vai ce adanc lucreaza in fiecare dintre noi otrava asta. printre altele produce si intretine uitarea a ceea ce e fiecare dintre noi, om in fata lui Dumnezeu, atat, atat, atat.... dar cel care nu stie va sti, se va trezi el odata, si atunci ce mai ramane din impresia ta ca stii, faci, esti mai mult decat el. ce? nimic.
e enorm de gretos sa ignori aceasta fratie fundamentala intre toti oamenii, si sa zici ala a facut, ala e, alalalt nu a facut, alalalt nu e, sa iei de bune ierarhiile artificiale, iluzorii , otravitoare. vai ce adanc lucreaza in fiecare dintre noi otrava asta. printre altele produce si intretine uitarea a ceea ce e fiecare dintre noi, om in fata lui Dumnezeu, atat, atat, atat.... dar cel care nu stie va sti, se va trezi el odata, si atunci ce mai ramane din impresia ta ca stii, faci, esti mai mult decat el. ce? nimic.
