daca toate gandurile sunt inselatoare, sau e nevoie de multa practica si de indemanare interioara ca sa le linistesti, ca asta e schema-- sa ai mintea linistita, nu in furtuna gandurilor care cauta sa devieze sau chiar sa inece corabia ta. ce ramane?
pai ramane asta. raman oamenii. cum ii privesti.
iar perspectiva suprema, literal si in toate sensurile, e dupa cum urmeaza: aproapele tau e Dumnezeu. uf, ce vorba mare. dar asa zice un calugar care a vazut ce era de vazut: se cuvine, zice el, sa ne inchinam fratilor, pentru ca atunci cand vezi pe aproapele tau vezi pe Dumnezeul tau.
ce fel de vedere? ca asta-i partea a doua.
cum ii vedem pe oameni? de la indiferenta prin simpatie/antipatie spre ura sau iubire, orice fel de iubire, toata gama de nuante si combinatii de sentimente si afecte posbile, atractie, respingere, fascinatie, indiferenta, etichetare, whatever, tot tacamul emotional sau parti din el, imi place vs nu-mi place.
or emotia inseala intotdeauna. vine sa distorsioneze. o sa zici ca ce e mai uman in om e emotia. vrajeala.
ai vazut emotie pe care sa n-o distruga o informatie sa-i zic neasteptata despre omul/persoana care face obiectul ei? nu ma asteptam ca el/ea sa faca asta... dezamagire... sau invers, surpriza placuta, deja il/o vezi cu alti ochi. deci informatia relevanta-n puncte sensibile pentru tine schimba ca prin minune emotia ta anterioara, o dirijeaza dupa bunul ei plac. e lege de fier...
or informatia zero e ca aproapele tau, orice om, e Dumnezeu
tu-l vezi accum intr-un fel sau altul, bun rau indiferent--- e joc de emotii in sufletul tau. sufletul e nor intunecat si schimbator in intunecimea lui. sufletul e papusa emotiilor, a impresiilor pe care le lasa ceilalti in noi. sufletul tau, ,netransparent pentru tine ,e papusa emotiilor.
adica problema, buba,obstacolul, orbirea cu care ai de-a face e aia care consta in gandurille si in emotiile tale, orice fel de ganduri, orice fel de emotii, iara nu oamenii, ceilalti, celalalt.
emotiile si gandurile tale in legatura cu oamenii cu care vii/ai fost/vei fi in contact, nu oamenii insisi! cum il/o percepi, nu ce e el/ea. aici e miezul problemei : omul se comporta ca un mecanism, complex, dar mecanism, de emotii si ganduri.
fara informatia din afara sistemului si a mecanismelor sistemului, ca fiecare om e Dumnezeu, omul se limiteaza sa faca fatza rigorilor sistemului. sistemul, adica lumea, care biaseaza pana la orbire oamenii aflati temporar in ea, si biaseaza prin ganduri si prin emotii.
oamenii sunt colegi de inchisoare, lumea e o inchisoare, uneori simti acut asta, ca lumea nu e locul tau, poa sa vina cel mai misto rasarit de soare sa-ti zica nu, lumea-i misto, doare pana in adancuri sa vezi ca te zbati degeaba sa te rezolvi aici, sa fii fericit aici. ce-ti ramane insa sunt oamenii, colegii, sunt colegii tai, colegi de puscarie, da, aia care te-au facut sa suferi sau cu care ai trait momente de neuitat, ei.
deci informatia zero schimba totul, daca o asimilezi. procesul e enorm de dificil, cazi esti ranit te pacalesti crezi ca te-ai prins dar e tot tzeapa si ti-o iei in bot de la ceilalti oameni de un milion de ori pe zi, ca sa nu mai vorbim seara si noaptea :)
gandurile te zapacesc, ti-o trag din toate pozitiile, isi fac treaba gandurile cu o insistenta uneori exasperanta...tu stii ce e de stiut, dar capacitatea ta de a rezista gandurilor tale rele care revin la foc automat e limitata...bun e somnul bun si odihna buna... .simplu nu e, dar la simplitatea asta daca nu revii...
caci vorbim de informatia zero care trece in experienta zero, contrara tuturor perceptiilor, inclusiv emotionale.
atentie, toti oamenii sunt Dumnezeu, fiecare e. daca l-ai idolatrizat pe unul si ai dispretuit pe altii, n-ai facut nici o branza, mai tare te-ai biasat, in drum fara iesire esti. dar loc de intors e :)
