Da ce am facut? Ai apasat un buton, aia ai facut.
Cand ai parte de rău, care iti este facut insistent(că deh, nici răul nu e prost, dacă ii arati un model, l-a si copiat), tot cu insistenta trebuie sa raspunzi. De ce insistenta? Rareori ai ocazia să tai răul din radacina fara sa apesi in felul asta pe alt buton, si sa declansezi un rău si mai mare.
ignoranta arata spre smerenie, aia e functia singura a ei.
dar evident ca si ignoranta poate fi deturnata, facuta sa arate altceva, orice.
folosita de exemplu ca pretext permanent pentru a te plange nonstop, sau pentru delasare si lene. vai ce sa fac? sunt ignorant. sau: daca tot sunt ignorant, la ce sa ma mai obosesc?
dar daca tot indica spre smerenie, consecinta imediata e ca atatea si atatea actiuni facute cu buna intentie, in intuneric, mai ales cele egoiste, isi pierd atractia. ajungi sa faci o selectie riguroasa, nu te mai arunci chiar asa ca inainte.
se simplifica un pic viata, nu mult, dar semnificativ.
este evident ca Adam nu a fost creat desavarsit. nedesavarsirea inseamna in primul rand ignoranta. Adam era usor de pacalit pentru ca nu L-a cunoscut pe Dumnezeu decat superficial
cand cunosti superficial, deciziile sunt pe masura.
fiind ignorant, nu ai cum sa fii smerit. cum poti ajunge la smerenie? doua cai: fie cunoastere directa a lui Dumnezeu si atunci iti dai seama ca esti nimic. [cunoasterea directa nu este pentru Adam cel superficial, asa a decis Dumnezeu]
fie indirect, gresind, luand si o singura decizie gresita.
gresind, simti ca ai gresit, simti ca te-ai tulburat
...iar mai incolo, printr-un act de inginerie inversa, intelegi la un moment dat ca ai minim o lipsa care te-a facut sa alegi gresit. lipsa aia e ignoranta. ignoranta duce INEVITABIL la greseala, dar si smereste.
cine nu e ignorant? doar Dumnezeu nu e ignorant. dar a ales el ca in loc de cunoastere directa a Sa, sa il lase pe Adam sa se prinda indirect ca e ignorant, lasandu-l sa greseasca.
functia greselii nu e sa aduca pocainta in primul rand, ci smerenia.
cum lucrurile astea sunt mai greu de inteles, ne rezumam la ce e sigur: "da, dar omul a gresit". totul a fost aranjat in asa fel incat omul sa invete o lectie, si ingerii au urmat o schema de actiune nu foarte evidenta la prima vedere.
de exemplu daca angajatii unei firme de paza lasa raufacatorii sa intre in obiectiv, intra ei la puscarie fara discutie. ingerii care l-au lasat sa intre pe diavol in rai, in obiectiv, cu siguranta n-au patit nimic, pentru ca erau ca germanii, gen I was following orders
inainte de cadere, omul era liber si libertatea era buna, omul avea inima curata, minte curata, claritatea mintii, totul functiona perfect la el in momentul caderii. era si liber, iar libertatea cu care a fost creat era buna. totul 100% bun la el, deci
toate fiind bune in el, inclusiv libertatea, ce anume l-a facut sa aleaga gresit si sa cada, nimeni nu stie sa spuna. teologii inca nu s-au prins, nici macar unul. chestiunea caderii e descrisa doar, nimeni nu stie cauza pentru care cineva care era bine creat, bine in toate aspectele, a ales gresit. lipsa de ascultare? ok, a fost creat omul cu lipsa de ascultare? Nu? atunci ce anume din el a provocat lipsa de ascultare. mandria? cum anume a intrat mandria in om? nimeni, nimeni nu stie sa spuna. ignoranta asta poate fi doar mascata, cu explicatii improprii toate, dar nu poate fi vazuta cauza. ceea ce e surprinzator si neplacut.
totusi putem, tot descriptiv, sa vedem ca prima greseala a fost fata de smerenie, nu fata de pocainta. de pocait nu era necesar, ca inca nu gresise. deci de gresit a gresit fata de smerenie. si pocainta consta intr-o restaurare a smereniei, care este constiinta nimicniciei in fata Creatorului
inca o data: omul a fost creat smerit si nimeni nu stie sa spuna, cum un om creat smerit, liber- inclusiv libertatea cu care a fost creat este buna, minte curata, inima curata, claritate in toate, un asemenea om a cazut din smerenie.
KGB îl tortureaza două săptămâni, vrea sa stie un singur lucru: care sunt procedurile operative ale serviciului. Bulă nu le spune nimic.
La întoarcerea în tară, în cărucior cu rotile, Bulă le spune colegilor:
-Bă, puneti mâna si învătati procedurile operative, că vă omoară ăia cu bătaia
[Ultima replica sugereaza ironic ca vorbim de aceeasi scoala, ca rusii ar fi profesorii alor nostri, si ca ii pedepsesc fizic daca ii prind cu lectiile neinvatate.
Per total, cel mai bun banc cu spioni/relatii romania-rusia/didactic]
Scopul studiului ar trebui sa fie sa inveti sa investighezi.
Eventual cu cel mai bun profesor, dar chiar si in lipsa lui, investigatia.
Expunerea naiva sau interesata la orice fel de forma de cunoastere este parte din investigatie.
Atitudine-cunostinte-atitudine.
Din clasa intai pana si dincolo de studiile universitare.
Chiar daca in timpul studiului unele lucruri pot pare inutile, sau de neinteles, poate ca un ritm mai incet de investigatie, fara cautare de rezultat imediat, doar activarea intuitiei si intelegerii cand o fi sa fie, poate ajuta destul de mult.