E foarte rău să gresesti. Dar sa presupunem ca ai gresit. Primul lucru: nu te apuca să recunosti.

Că asa mai adaugi o greseala primei greseli. Ce se intampla daca recunosti ca ai gresit? Nu te mai respectă nimeni, si tot timpul va fi cineva care iti va reaminti ca ai gresit. 

Femeile inteleg perfect lucrul asta, dovada ca sunt mult mai inteligente decat barbatii. 

De aceea ele nu gresesc niciodata. Tot de aceea ele vor sa faca din barbatul de langa ele o persoana mai buna, care nu greseste. Drumul e lung, dar există speranta. 

femeia canaaneanca a cerut, a fost pusa la incercare, era de alta religie. dar la urma a fost laudata pentru credinta ei.

1) multe incercari cand cerem ceva de la Hristos ne vin pentru ca am ajuns sa fim in alta religie, ca si canaaneanca

2) am abandonat religia lui Hristos din diverse motive: spunem biserica are defecte si nu invata ce trebuie. sau ca n-avem timp sau chef sa facem ce ne invata biserica.

3) si atunci  cand ajungem sa avem nevoie de ceva pe care doar Hristos ni-l poate da, suntem pusi la incercare ca femeia canaaneanca. 

4) si daca trecem incercarile, nu numai ca primim ceea ce am cerut, dar suntem si laudati pentru credinta noastra chiar de Hristos

pana sa deschida gura, amandoi talharii rastigniti cu Hristos erau la fel de aproape de Hristos, pentru ca au fost pedepsiti la fel.

 dupa ce au deschis gura, s-a deplasat fiecare in alta directie

exista o idee mai rudimentara de echilibru, bine ilustrata de cel caruia nu ii place sa iasa din traditiile culinare romanesti. asa ca mananca felul intai Frigarui cu Parjoale, si se incalzeste tare. Felul doi baga Racituri pana isi revine cu temperatura. In felul asta impaca si capra traditiei si varza temperaturii. Totul sub privirile lupului caloriilor. E nevoie de talent pentru asa ceva 😂

Daca te imbolnavesti. La noi esti incurajat si este firesc sa cauti cel mai bun medic posibil pentru boala ta. Dar daca suferi de boli sufletesti…TOT LA NOI, esti descurajat si a ajuns sa para o dovada ca suferi de patima mandriei daca urmezi traditia ortodoxa de a cauta cel mai bun duhovnic posibil pentru bolile tale sufletesti. Ideea ar fi ca toti duhovnicii sunt la fel de buni, ca nu mai conteaza sa indeplineasca niste criterii clare, ca singurul lucru important e credinta celui care are nevoie de ajutorul si de indruumarea duhovnicului

Cum s-au mai sucit lucrurile...

Aia cu "nu conteaza decat ce crede credinciosul, si oricine iti poate da un sfat de folos daca ai credinta, toti duhovnicii sunt la fel de buni" e un mod de gandire nu neaparat ortodox, desi pare ortodox. 

Sunt citati doi stareti rusi care au spus lucruri asemanatoare: Sfantul Teofan zavoratul si sfantul Ambrozie de la Optina. Te pui cu staretii rusi, nume grele? Bineinteles ca nu.

Problemele apar cand sustii ca NU ar mai conta calitatea duhovnicului. Cand spui ca ar conta exclusiv credinta credinciosului. Asa s-a ajuns si se ajunge in continuare la batut pasul pe loc, stagnare, mici abuzuri, in cel mai bun caz, si la dezastre duhovnicesti in cel mai rau caz.

Toti medicii sunt de acord, macar in teorie, ca ai nevoie de cel mai bun medic pe care ti-l permiti ca sa te vindeci cand ai o problema de sanatate. 

De ce insa mai toti duhovnicii s-au unit sa creada si sa spuna ca toti duhovnicii sunt la fel de buni, indiferent de ce probleme sufletesti ai avea? De ce faptul de a merge la duhovnicul cel mai bun e un fel sigur de a te strica cu cel din parohie? 

Athosul, de la care s-a inspirat intai Paisie Velicikovski si apoi restul estului ortodox al Europei, are criterii foarte clare in chestiunea vindecarii sufletesti! 

1) Conteaza foarte mult calitatea duhovnicului, nu doar calitatea credintei celui indrumat.  

 2) Duhovnicul trebuie sa fie capabil sa caute voia lui Dumnezeu prin rugaciune. Nu orice raspuns,  ci cel cautat de duhovnicul bun prin rugaciune. 

Doar asa, primul gand al duhovnicului dupa rugaciune este chiar voia lui Dumnezeu, de folos pentru credinciosul care a intrebat. Principiul sfantului Serafim de Sarov. 

3) Inca o data: e greseala cu grave consecinte sa gandesti ca "orice spune ORICINE, orice duhovnic, este voia lui Dumnezeu, sau este de folos celui ce intreaba, daca cel ce intreaba are credinta suficienta". Cum se gandeste si la noi in Romania, pe scara larga. 

4) Athosul/tradiţia bizantină spune clar că începătorul trebuie să respecte anumite criterii atunci cand îşi alege „bătrânul”. 

   La Părinţi aceste criterii erau foarte stricte:

4.1 batranul/duhovnicul bun trebuie să fie un om împodobit cu toate virtutile, 

4.2 având cunoaşterea Scripturilor, 

4.3 iubitor de Dumnezeu şi smerit, nemânios si lipsit de mândrie sau de slavă deşartă.

4.4 Mai mult, povăţuitorii duhovniceşti trebuie să aibă „harisma cuvantului”; ca atare ei aparţin unei categorii speciale de asceţi

5) Părinţii avertizează ca, pentru a evita dezastrele dunovniceşti, e foarte important sa facem alegerea dreaptă a învăţătorului. 

5.1 Astfel, Sfântul Ioan Cassian scrie că „mulţi bătrâni au adus vătămare în loc de folos, aruncându-l pe cel ce intreabă in deznadejde, mai degrabă decat aducând mângâiere“

5.2  Sfântul Ioan Scărarul avertizează şi el că, înainte de a ne an­gaja în calea ascultării, trebuie „să discernem, să căutăm şi să punem la încercare pe cârmaciul nostru, ca să nu alegem un simplu vâslaş în locul unui cârmaci, un bolnav în locul medicului, un om pătimaş în locul celui nepătimitor”

5.3 Cuvioşii Calist şi Ignatie Xanthopulos scriu: „Nu e uşor să găseşti un povăţuitor neamăgitor întru toate: în faptă, în vorbă, în înţelegere. Il poţi deosebi pe cel neamăgitor prin aceea că are mărturie din Scriptură atât pentru faptele, cât şi pentru înţelegerea lui şi are în toate smerită cugetare“

5.4. Sfântul Ioan Scărarul recomandă ca alegerea „bătrânului” să fie hotărâtă de starea duhovnicească a începătorului însuşi: „Să alegem un povăţuitor pentru boala noastră potrivit cu patimile noastre”

6) deci: în tradiţia patristică ascultarea ucenicului nu e meca­nică, ci are o dimensiune personală

7) din pacate, in "traditia"  romaneasca activa azi, larg raspandita, dimensiunea personala e scurtcircuitată şi înlocuita de o credinţă impersonală: orice raspuns si de la oricine este de folos, nu mai conteaza calitatile duhovnicului. toti sunt la fel de buni. e suficient sa fie credinciosul credincios si  sa aiba credinta care trebuie

matematic vorbind, abisul si punctul sunt identice. deci aia cu "cine priveste in abis, si abisul priveste in el" e o mica sperietoare de ciori.

tradu matematic ce a vrut sa spuna poetul si instantaneu impresiile artistice dispar in ceata aia din care au fost scoase😂

La teatru se produce un incendiu. Actorii hotărasc să continue sa joace piesa pe scenă.

Pompierii au venit si au fost atat de impresionati de curajul actorilor incat din respect au hotărât să privească piesa până la sfârşit.