exista o cunoastere directa, care inseamna identitatea intre cel ce vede si ceea ce vede, este cunoasterea perfecta, bazata pe claritatea perfecta a mintii si inimii. unii mistici nu s-au lasat pana nu au ajuns la genul asta de cunoastere

dupa aia mai este si cunoasterea indirecta, precara, second hand: se bazeaza pe perceptie si memorie, infinit mai slaba decat cunoasterea directa dar relativ accesibila. teologii au genul asta de cunoastere. dar nu numai ei, oamenii de stiinta, sau artistii de orice fel. 

cu perceptia suntem obisnuiti, cu memoria la fel.

cunoasterea indirecta pare singura cunoastere posibila si adevarata. 

deci e un fel de mistici vs restul lumii, cu misticii evitand sa bata toba ca ei au cunoasterea directa iar ceilalti nu, pe cand cei care au cunoasterea indirecta misca societatea in ce directie vor ei, pentru ca sunt o majoritate zdrobitoare. o majoritate bazata pe o cunoastere fundamental precara, dar majoritate.