ortodoxia de la firul ierbii, nu cea academica, a observat ca
1) greselile trecutului ranesc permanent inima pana ce nu le marturisesti cu parere de rau in spovedanie,
2) si primesti- dupa marturisire, in spovedanie, energia/harul iertarii/vindecarii.
3) Ele de la sine nu se vindeca, din contra, devin tot mai toxice de fiecare data cand iti amintesti, de aceea este nevoie de harul/medicamentul iertarii.
Doua semne ca se vindeca ranile sufletesti dupa spovedanie
1) Pacea de după furtună: Dispare acea „tulburare drăcească” sau deznădejdea care însoțea amintirea. Chiar dacă mintea mai rulează filmul greșelii, inima nu mai „sângerează” cu aceeași intensitate.
2) Smerenia, nu vinovăția: Diferența majoră este că, înainte de har, amintirea te strivește (vinovăție toxică).
După spovedanie, amintirea te face smerit. Îți spui: „Uite ce am putut face, dar ce bun a fost Dumnezeu că m-a ridicat”.
