Din cauza ca, spre deosebire de oameni, care se mai plictisesc sa dea, avutia lui Dumnezeu si a sfintilor este infinita, si ei nu obosesc sa dea.
Dar au si ei, Dumnezeu si sfintii, o pretentie, mica inclusiv pentru oameni: sa isi aminteasca de binele care li s-a facut cand au avut nevoie si au cerut, si sa multumeasca din inima. Si atunci, fara nici cea mai mica indoiala, vor primi nu numai ce cer de la Dumnezeu si de la sfintii la care se roaga, dar vor primi din ce in ce mai mult, neasteptat de mult. Deci recunostinta. Atat. Sfantul Isaac Sirul.
Asa de mare e recunostinta? Eu cred ca e foarte mare, si nu doar foarte mare dar si foarte rara. Vezi cazul celor 10 leprosi vindecati, din care doar unul s-a intors sa ii multumeasca lui Hristos.
De ce e mare recunostinta? Pentru ca Recunostinta= apreciere adevarata pentru binele primit, bine care nu ti se cuvenea automat, ca o marfa pe care ai cumparat-o la supermarket din banii tai. Deci apreciere pentru binele adevarat, care nu are pret, din care se nasc ca dintr-un izvor, restul virtutilor. Si care il face pe Dumnezeu sa iti dea si a doua oara, si a treia oara, si totdeauna. Asa de mare e recunostinta.
