Una din marile clarificari ale ortodoxiei romanesti este cea a diferentei dintre umilinta si smerenie, la parintele Marcu de la Sihastria. Smerenia are legatura cu trei lucruri: cu faptul ca omul a fost creat din dragoste, ca sa se bucure impreuna cu Dumnezeu, a doua ca tot ce are este primit, mai ales insusirile! , si el nu a contribuit cu nimic la creatia sa. si a treia: ca insusi Dumnezeu e la dispozitia omului, ca sa faca voia lui Dumnezeu.

Umilinta este, in schimb, constiinta greselii, nu lipsit de importanta lucru. Umilinta sau pocainta.

Totusi smerenia este mult peste umilinta. Umilinta te ingalbeneste, iar smerenia te face sa radiezi de bucurie.

Ca in povestea din Patericul egiptean cu cei doi calugari pedepsiti pentru aceeasi fapta un an de zile cu executare la izolare. Dupa un an, unul iese bucuros, altul galben la fata. Unul se smerise, si s-a bucurat ca a primit si a fost primit inapoi. Celuilalt i-a intrat parerea de rau, umilinta, in oase si s-a si ingalbenit la fata. 

Sigur, parintii manastirii au spus ca ambele modalitati de ridicare din greseala sunt ok, bune si frumoase.