daca intrebarea "cu ce intentie iubesti?" este absurda inclusiv pentru un om... darmite intrebarea "cu ce intentie, cu ce scop ne iubeste Dumnezeu?" nu este macar un pic mai absurda...unde exista dragoste, exista zero intentie. unde exista intentie, inca nu exista dragoste, oricum ai intoarce-o si ai justifica-o, pana la urma se loveste ca nuca-n perete.

Dumnezeu este dragoste fara schimbare. aceasta dragostea nu e dirijata in nici un fel de intentie divina. si nu este un premiu.

totusi oameni mult mai bine pregatiti in domeniu spun ca trebuie sa te lupti neincetat ca sa o percepi un pic mai mult . de ce sa lupti? habar n-am. sa tii fereastra deschisa, destul de probabil

si ca sa ramana si o poveste dupa noi. sa se bucure si timpul, care nu exista, de dragoste. probabil de aceea