Fizioterapeutul din Madrid, care m-a tratat la un moment dat, era si director sportiv la un club de atletism la Madrid. Om cu facultate si master.
Omul avea ZECI de semimaratoane la activ, la 27 de ani. Alergase insa doar un singur maraton, cu juma de an (e importanta precizarea) inainte sa vorbesc cu el. L-am felicitat. El mi-a spus ca regreta ca a alergat maratonul.
Zic: de ce? Zice: pentru ca NICI ACUM, DUPA JUMATATE DE AN, NU M-AM RECUPERAT INCA dupa acel efort.
Teoria e una, pe aia o stia si fizioterapeutul (cu studii universitare la Madrid in fizioterapie), citise si el.
In practica insa, cu toate ca se antrena saptamanal, mergea si la sala, alerga corect, avea adidasi de alergare de maraton, respecta toate regulile, si isi luase toate precautiile, dupa 6 luni inca se simtea rau, nerecuperat, dupa maraton.
De ce? A exagerat. Ceea ce pentru 100 este medicament si sanatate, pentru unul singur poate fi otrava, si nu ma refer la substanta, ma refer la doza.
