pedeapsa era aceeasi si pentru unul si pentru celalalt, caci gresisera la fel: un an, parca, de izolare.
cel bucuros ca a fost primit inapoi, radiaza de bucurie cand iese din izolare. Cel trist ca a gresit e galben la față, ca lamaia. Asa gandeste un fiu, si intr-un caz si in celalalt.
Gandirea de slugă este "cu pedeapsa asta platesc pentru greseala mea". Vezi si Sf Nicodim Aghioritul, cartea aia despre spovedanie. Un fiu e suparat ca a mahnit pe Dumnezeu cu greseala sa, alt fiu este bucuros ca e primit inapoi. Al treilea, sluga, face calcule: platesc ca sa nu pierd raiul/ platesc datorii/ce am de castigat sau de pierdut la afacerea asta. Nu se gandeste ca a fost creat sa se bucure impreuna cu Tatăl. Că nu a fost creat să fie slugă, să facă tot felul de calcule.
Parintii care i-au pedepsit au vazut ca amandoi pedepsitii sunt ok duhovniceste. Amandoua incadrarile sunt bune. Alte vremuri...
