faptul ca nu luam lumina in noaptea Invierii, o data pe an, e exact zero pe langa faptul ca s-a diluat aproape total mesajul ca sensul Liturghiei e sa te alimentezi sufleteste prin Taina Impartasaniei. am ajuns sa ne incurcam asa de mult in tot felul de explicatii, justificari, piedici, confuzii si canoane incat pare ca venim la Liturghie ca sa fim atenti, sa luam anafura si sa ne rugam intre zidurile bisericii, ceea ce evident putem face si de acasa din fata televizorului. la ce sa mai mai merg la biserica daca toate acestea le pot face si din fata televizorului? isi zice omul
o sa treaca si epidemia asta de coronaviroza. daca ramanem la fel in ceea ce priveste Impartasania, adica fara o atitudine activa si constanta de incurajare a celor fara pacate mari si care au starea sufleteasca potrivita sa se impartaseasca la fiecare Liturghie [asa cum se impartasesc de exemplu in acest post, doar preotii, dar cum? si de cate cinci ori pe saptamana] atunci chiar ne meritam soarta ce va sa vina
