daca in ceea ce il priveste pe altul sunt sfatuit sa ii vad greselile dar sa ii gasesc macar o scuza, ca sa nu il condamn
in ceea ce ma priveste, sunt sfatuit sa imi vad greselile dar sa nu imi gasesc nici o scuza, sa nu dau vina pe altii sau pe ceva, ci sa marturisesc ca greseala mea e exclusiv din vina mea
de ce acest dublu standard? pentru ca
1) asa se face. daca ma judec aspru eu pe mine, scap de judecata lui Dumnezeu
2) nu ii judec pe altii pentru ca Dumnezeu nu m-a pus judecator peste ei. le gasesc scuze ca sa fiu ce? ca sa fiu generos cu aproapele, aspru cu mine
intrebarea care se pune este: Dumnezeu nu m-a pus judecator peste altii, dar m-a pus judecator aspru, nemilos peste mine? ca asa rezulta din acest dublu standard sufletesc. si daca ma judec eu pe mine fara scuze, nu ma mai judeca Dumnezeu, m-a iertat complet de orice pedeapsa ulterioara?
cine m-a pus judecator peste mine? nu e o intrebare chiar asa de rea cum pare. iar "nu judecati ca sa nu fiti judecati" spune exact asta: nu judecati pe nimeni, nimeni inseamna nimeni.
