aceasta unire a vointei cu intelesul este nu doar folositoare ci si absolut necesara. ea consta in faptul ca esti atent la intelesul celor citite si il faci al tau, il asimilezi, il absorbi.
de exemplu in rugaciune sau in cantarile ortodoxe, unde atentia la inteles genereaza evlavia, care atrage restul roadelor sufletesti bune. (la omul evlavios vine Dumnezeu si ii infrumuseteaza sufletul, spune St Paisie aghioritul)
faza pe scurt: daca citim un pic mai des, cu atentie la inteles,
rugaciunile celor smeriti si iubitori de Dumnezeu, atunci se lipesc de
suflet intelesul smereniei si intelesul iubirii, si omul dobandeste
putin cate putin smerenie si iubire, clar, nu dintr-o data, dar deschizi
o cale
(e cruciala chestiune a smereniei si a dragostei: e evident ca nu te nasti cu ele, dar se pot dobandi)
dupa St Paisie aghioritul si St Nicodim aghioritul- la ce sunt bune rugaciunile altora: cum incepem sa dobandim si noi un pic de smerenie si de dragoste?....in centrul intregii ascetici ortodoxe se afla unirea vointei cu intelesul, asa cum vedem la St Nicodim aghioritul, in faimosul capitol zece al Pazei celor cinci simturi
