una dintre tacticile mai des folosite in razboi e ca inamicul sa fie vazut ca o bestie, ca subuman, ca sa fie cat mai usor de omorat. propaganda asta ce face? ea deformeaza la extrem imaginea inamicului, ca sa insufle ura in fiecare soldat fata de orice inseamna inamic.
ea e folosita si in timp de pace. in timp de pace, propaganda insufla ura in inamicul politic, ii reduce imaginea la un fel de subom care nu trebuie votat, dar, se sugereaza destul de des, trebuie sa si dispara si fizic
dar chiar daca nu esti angajat politic, cand afli ca cineva te vorbeste de rau, n-ai cum sa nu fii tulburat sufleteste, si tulburarea e doar inceputul suferintelor sufletesti. si atunci cum putem dezactiva ura inainte sa ne cuprinda cu totul, cand, de exemplu, aflam ca cineva ne vorbeste de rau? una dintre posibilitati e sa il etichetezi pe cel care te vorbeste de rau, sa il reduci la o eticheta, la eticheta de dusman, nu din dispret pentru el ci pentru sanatatea ta sufleteasca...si in continuare sa te rogi pentru el. asta e dezactivarea prin etichetare. etichetarea buna. mai greu de descris decat de practicat, asta e clar
vorbirea de rau are in sine o otrava, fara doar si poate, iar antidotul trebuie pus sa actioneze cat de repede. victima vorbirii de rau trebuie pe scurt 1 sa eticheteze si, important, 2 sa se roage pentru dusmanul recent descoperit. nu ajuta sa spuna: bai dar cat bine i-am facut, e nedrept sau nu e adevarat.
