“cei patimasi si slabi se lupta cu patimile lor, cei puternici cu diavolul insusi, in prima linie” vorba atonita
“ cainele il lovesti o data de doua ori si pleaca. pe diavol insa il lovesti mereu si nu pleaca, e nevoie numai de dispretuire si sa nu-i dam drepturi, cei puternici nu simt frica de el, nu il vad ca pe un caine salbatic ci ca pe un catelus slab
nu se temea de diavol dar nici nu il subaprecia, stia ca are viclesuguri, atacuri si curse in program
spunea: diavolul poate fi batut dar nu e material, ci o stare intermediara, pe care nu o cunoastem
un francez a vrut sa traduca in franceza “St Arsenie capadocianul”, cartea. staretul a refuzat rugamintile lui de a scoate intamplarile cu diavolul si vindecarile indracitilor, pentru ca “europenii” nu vor sa stie de asa ceva
caz pov de St Paisie aghioritul: a locuit intr-o chilie care era bantuita de diavol pentru ca un mirean aruncase agheazma mare pe peretii chiliei
sa nu te ia somnul la priveghere: la un moment dat St Paisie aghioritul a adormit la priveghere si cand s-a trezis a vazut langa el un caine negru salbatic cu limba scoasa. pentru o fractiune de secunda s-a pierdut dar imediat si-a facut semnul crucii si a rostit rugaciunea mintii si acele caine salbatic, care era diavolul, a disparut
la ganduri de hula, St Paisie isi clatina capul, si astfel se impotrivea cu tarie. rugaciunea St Paisie il ardea pe diavol, care nu putea intra in chilia sa
i-a mai spus si lucruri adevarate, cum ar fi persoanele aflate sub influenta lui
“ diavolul il are pe cel demonizat ca pe o casa de vacanta. pentru ca sa fi intrat in om, acesta trebuie sa ii fi dat drepturi mari- sa fi facut pacate mari inainte”
