odata cineva i-a spus St Paisie aghioritul: vreau sa simt dragostea dumnezeiasca. Atunci St Paisie a zambit si i-a spus: copilul mic intai bea lapte, apoi mananca piure, apoi supa, cand creste mananca si carne. Daca ar manca el carne cand e mic, nu s-ar ineca?
(deci contextul originar e simtirea treptata a dragostei. la Parintele Cleopa era locurile mai greu de inteles din Scriptura, cele pe care daca le citeste un incepator, s-ar scandaliza usor)
mai spunea St Paisie aghioritul intr-o scrisoare: cand omul va reusi sa se elibereze de toti si de toate, atunci va putea simti marea dragoste a lui Dumnezeu, care il robeste si il face rob al Lui. ce pacat, lumea nu intelege...cand e rapit omul de dragostea dumnezeiasca, oasele i se fac ca lumanarile de moi, se topeste, nu mai poate sa se ocupe cu altceva, devine indiferent la toate, ca acela care s-a imbatat si atunci cand l-au instiintat ca ii arde casa le-a raspuns: lasati-o sa arda. De aceea nu e bine ca omul sa ramana pentru mult timp in aceasta stare dumnezeiasca, in care omul nu mai vrea nici sa doarma...dar pana vine dragostea dumnezeiasca este nevoie de lupta, de asceza.
