cugetarea smerita o avea ca pe un magnet dumnezeiesc care atrage spre sine toate harismele si binecuvantarile lui Dumnezeu. Smerita cugetare de sine se vedea cel mai bine in mainifestarile sale spontane
ii placeau si folosea expresii gen "un scaunel smerit", "acest copac are nevoie de smerenie"(sa ii mai dea jos crengile sau crengutele uscate)
Fugea de vrednicii si intaietati ca albina de fum
La privegheri statea in stranele din spate. Evita sa citeasca si sa cante psalmi, citiri, tropare, care potrivit tipicului se cuvin celui mai mare, cu toate ca ceilalti parinti din biserica erau ucenicii lui, ca varsta puteau sa-i fie si nepoti. Se imapartasea al doilea la Sfanta Liturghie.
St Paisie aghioritul recunostea cand gresea si isi cerea iertare daca judeca, nu avea imrpesia ca poate raspunde la toate. Cand era intrebat despre subiecte specifice canonice sau stiintifice, trimitea vizitatorul la persoane potrivite sa ceara sfatul. St Paisie traia taina smereniei si de aceea mintea lui nastea intelesuri si cuvinte smerite. Se numea pe sine in toate felurile: prost,, mucos, taran, momaie, analfabet
