Vizitator: auzisem depsre Parintele Paisie, mi-l inchipuiam inalt, impunator, ma asteptam sa-l vad asezat in fatza, intr-un loc de cinste. Cand mi l-au aratat, am vazut ca statea in spatele bisericii, ghemuit intr-un coltz. Era un batranel mic la trup, dar avea ceva dumnezeiesc, care te atragea
Umplea inimile de bucurie ale celor care il vedeau
Spunea: sunt un dovleac, lumea vine ca la un harbuz, sa se racoreasca
" cel mai mare dusman al meu e numele meu, daca stiam unde am sa ajung, mergeam la ierusalim si deveneam monah in ascuns si ma miscam fara zgomot
nici nu primea laude, de aceea nu i-au facut rau vorbele bune ale celorlalti despre el.
cerea el primul binecuvantare de la ceilalti monahi si saruta mana preotilor si le facea si metanie pana la pamant, evita el insusi sa dea mana ca sa i-o sarute
