ce e smerenia? absenta oriarui calcul interior, distanta fata de orice structura cu care te identifici, fata de orice forta si sistem de putere cu care te identifici, de la corp suflet pana la faptele tale, nu mai vorbesc de apartenenta la o asociatie, de la orice legatura cu lumea, legatura care te face sa simti ca esti cineva si ca ai facut ceva.
nu e constiinta neputintei tale. adica nu e nici macar constiinta faptului ca le-ai gresit altora si te-ai adancit in intuneric si te-ai departat si mai mult de Dumnezeu. smerenia e despartirea mentala si in inima, simtita, de tot ce ai facut faci si vei face. constiinta ca orice ai facut faci vei face e mecanism lumesc.
atingerea pe care o simti in inima atunci cand faci ceva bun e in afara oricarui mecanism.
cand inima se impietreste e semn ca mecanismele lumii aproape te-au invins. dar inclusiv atunci esti capabil in mod misterios sa-ti dai seama ca ti s-a impietrit inima, ca esti piatra si mecanism mental care calculeaza rece miscarile tale trecute prezente viitoare. daca stai si vezi impietrirea inimii , sa stai nu sa treci mai departe, sa iti amintesti de Dumnezeu si sa zici uite am ajuns piatra, atunci esti in distanta smereniei
cand sunt unul langa altul doi frati care au smerenie, acolo trebuie sa fie miracolul suprem al existentei umane, asa cum e ea pe pamant.
