chiar si din traducerea aproximativa a povestiirii ( pe cea a lui Cristi n-o am) se vede un lucru foarte important. curatenia mintii inseamna vedere de un anumit fel.
iata-l pe avva Avraam vorbind cu un calugar care spunea despre sine a a omorat patimile, dar rezulta ca nu, caci omorarea patimilor inseamna un mod exact de a vedea cu mintea cele ale lumii.
avva Avraam nu ii zice ca se mandreste, il ia frumos pe criterii. incepe asa
-iata, intra in chilia ta, si gasesti pe rogojina ta o femeie; poti sa socotesti ca nu este femeie? Raspuns-a batranul: nu, dar ma lupt cu gandul sa nu ma ating de ea.
Atunci a zis Avraam: iata n-ai omorit patima, ci este vie; dar este legata.
Avraam: Iarasi cand umbli pe drum, vezi piatra si harburi, iar in mijlocul acestora, aur; poate mintea sa socoteasca pe acesta ca pe acelea? Zis-a batranul: nu, dar ma lupt cu gandul sa nu-l iau pe el. Si a zis Avraam: iata este vie patima, dar este legata.
Mai departe, zice iarasi avva Avraam: iata, auzi despre doi frati, ca unul te iubeste, iar altul te uraste si te vorbeste de rau. De-or veni la tine, ii vezi la fel pe amandoi Raspuns-a batranul: nu, dar ma lupt cu gandul sa fac bine celui ce ma uraste ca si celui ce ma iubeste. Zis-a avva Avraam lui: apoi iata ca sunt vii patimile, dar sunt numai legate
deci omorarea patimilor inseamna asta, informatia inainte relevanta si care punea automat imaginatia in miscare
odata ajunsa in minte, sa ajunga sa nu mai aiba nici un fel de impact emotional asupra celui in cauza: femeia pe care o vezi, cat de atractiva ar fi, e un om si atat, aurul pe care-l vezi e la fel cu pietrele in mintea ta, si cel are ti-a facut rau e la fel in mintea ta cu cel care ti-a facut binele
iar atata timp cat inca te lupti cu ganduri impotriva la tot felul de emotii si alte ganduri care cauta sa-ti dirijeze actiunile intr-un sens sau in altul, patimile sunt inca vii in tine. nu ca ar conta foarte tare,cam toti suntem in situatia asta, dar e bine de stiut :)
