Lumina e Pleroma. o totalitate de fiinte, numite si eoni, in jurul Tatalui Ultratranscendent. Tatal se afla in fiecare, dar nimeni nu cunoaste asta in afara de Nous.
eonii se afla in ierarhie. ierarhia e data de apropierea de Tatal. doar Intelectul, Nous, care e cel mai apropiat de Tata, Il cunoaste in contemplatie eterna. restul eonilor NU. vorbim de ignoranta :) si de acces limitat la cunoastere in insasi Pleroma.
cea mai de jos in ierarhia eonilor din Pleroma, Sophia, vrea sa-L cunoasca pe Tatal din care s-a nascut. e o dorinta naturala de unire cu Absolutul, pe care o are fiecare eon, si care nu poate fi impiedicata sa fie.
dar aceasta dorinta, in conditiile ordinii firesti a Pleromei, era imposibil de indeplinit. dorinta Sofiei ajunge obsesie si pasiune oarba. ce nu se poate, nu se poate. si asa, Sofia ajunge sa agonizeze in profunzimile Abisului,
de unde e scoasa de eonul numit Limita. Limita e puterea care separa Pleroma(nu in aceeasi masura, Nous-ul IL CONTEMPLA PE TATAL, ceilalti eoni nu) de maretia infinita a Tatalui.
deci Limita o scoate pe Sofia din Abis. Limita nu separa doar, ci si IMPACA! :)
Limita ia pasiunea oarba a Pleromei si o solidifica si o arunca in exteriorul Pleromei. ceea ce fusese facut nu mai putea fi desfacut. dar pasiunea oarba de cautare a Tatalui era o amenintare extrem de serioasa la adresa armoniei firesti in Pleroma. nici un eon nu se mai simtea atat de sigur :) !!! dupa eroarea Sofiei, eonii se tem ca ceva asemanator li se poate intampla si lor :) !!!
atunci intervine eonul Hristos, care stabileste o noua armonie in Pleroma. le da cunoasterea Tatalui tuturor celorlalti eoni care nu o aveau. gnoza. Evanghelia Adevarului, 19:15 sq
AVEM DECI O CRIZA IN INTERIORUL PLEROMEI. O INTUNECARE A LUMINII, PRODUSA PRIN PASIUNEA NEBUNEASCA A SOFIEI DE A-L CUNOASTE PE TATAL. nu o simpla aspiratie, ci dorinta obsesiva.
din alt punct de vedere, asta e eroarea care face povestea dramei divine sa mearga inainte.
pentru a salva armonia Pleromei, Hristos transforma deci pasiunea , de fapt pasiunile plus suferintele Sofiei in materie. materia e pasiune si suferinta solidificata( deci externalizata, scoasa afara din Pleroma), a unui eon in particular, Sofia . o materie inca necorporala, care face posibila creatia Demiurgului.
(" elementele lumii provin din angustia si din stupoarea Sofiei. pamantul din stupoare, apa din frica, aerul din tristete, focul din ignoranta, care se ascunde in cele trei pasiuni")
asta e inceputul caderii. omul e creat de Demiurg dupa ce toate acestea s-au intamplat deja. creat de Demiurg si salvat prin gnoza.
