O sa vrea sa fie toti responsabili. Si asa apar toate consecintele si un razboi nesfarsit.
Omul o sa vrea sa fie toti responsabili, la fel ca el, toti cei cu care se intersecteaza, si toata umanitatea in general, ba chiar si Dumnezeu.
Va cauta sa justifice o greseala a lui, personala, ca sa se arate tuturor cat este el de responsabil de fiecare data. Va cauta sa foloseasca ideea de lipsa de responsabilitate a altora in interes propriu, pentru foloase necuvenite.
Va investiga, o sa caute vinovati, nu va dormi noaptea. Responsabilitatea, idee care pare foarte buna, intoxica si distruge si cele mai bune minti intr-un timp record. Cum era vorba aia? Libertate si responsabilitate.
Si o sa spuna: nu putem tolera iresponsabilitatea. Unde ar ajunge societatea daca am fi toti iresponsabili? Se vede ironia? Toti nu se poate, numai unii, da.
Busola interioara ajunge microscop, pentru a găsi si folosi defectele lumii in interes propriu.
Când responsabilitatea nu mai este despre „ce fac eu”, ci despre „hai sa ne folosim de greselile altora in interes propriu, ”, ea se transformă într-o armă cu gloante de razboi, in interesul egoismului personal.
