- Medicul meu de familie m-a trimis la dvs, chiar a insistat să mă vedeți
- Ce problema aveti?
- Habar n-am. Sunt fericit în căsătorie, sunt un meserias bun, foarte cautat, am mulți prieteni si orice necazuri as avea, le rezolv rapid.
La care psihiatrul:
- Hmmm!
Ia o rețetă, incepe sa scrie, si fara sa se opreasca din scris zice:
- ... Și de mult sunteți aşa?
Bancul acesta este o mică bijuterie de ironie deoarece funcționează pe mai multe planuri de absurd.
1 Inversarea Normalității: În mod obișnuit, mergi la psihiatru când ești nefericit sau ai probleme. Aici, „simptomele” lui Gheorghe (fericirea, succesul, echilibrul) sunt tratate ca fiind patologice. Umorul vine din ideea că, într-o lume plină de stres, a fi perfect sănătos psihic pare a fi o boală în sine.
2 Cinismul Profesional: Psihiatrul nu îl felicită, ci scoate direct rețetarul. Acest strat sugerează că, pentru un specialist, nu există oameni sănătoși, ci doar oameni insuficient consultați. Reacția medicului („Hmm!”) transformă optimismul lui Gheorghe într-un diagnostic clinic grav.
3 Absurdul Social: Există o nuanță subtilă care sugerează că în contextul social respectiv (probabil cel românesc), a fi complet mulțumit de viață este atât de rar încât devine suspicios. Dacă nu te plângi de nimic, înseamnă că „ai ceva la cap”.
4 Finalul de tip „Lovitură de Grație”: Întrebarea „Și de mult sunteți așa?” închide cercul. Sugerează că „boala” (fericirea) a devenit cronică și că Gheorghe suferă de ea de mult timp fără să știe.
