prima are legatura cu claritatea si cu descoperirea. ai o oglinda, lumina, vezi patternul sau modelul, piese care cad fiecare la locul lor in imaginea de ansamblu, ai harta unui teritoriu pe care il explorezi, gasesti o cheie cu care deschizi o usa, vezi pod peste apa
asta e intelegerea cu adevarat valoroasa, a bucuriilor fine.
dupa aia e invatarea, buna si aia. invatarea este o intelegere puternic incarcata emotional. incarcarea emotionala vine intotdeauna dintr-un efortul asociat pe care trebuie sa il faci, fie din prezenta unei autoritati care te invata, si platesti un pret emotional pentru asta,
fie din duritatea procesului de invatare: urci un munte, ai de strabatut un drum lung, 10000 de ore de practica, treci prin apa si foc- literal sau metaforic, sa inghiti o pastila amara, ai de carat un sac greu in spate, ai invatat o lectie dura, ai luat o palma, pana sa fii fluture ai fost omida, ai navigat in multe furtuni, ai eliminat cu rabdare buruienile, ai stropit cu insecticide, ai prasit, te-ai inecat in informatii- te depasea cantitatea lor despre subiect.
exemplu: ninge linistit sau viscolit: ce valoare are pentru noi? nu am depus nici un efort ca sa ninga linistit sau viscolit, deci nu se poate trece in CV.
situatii in care nu trebuie sa faci nimic, nici un efort ca sa intelegi ceva? interesant, dar mergem mai departe. nu ne mai spun nimic, ca oameni, nimic de aprofundat aici. cand eram copii, era altfel, dar si atunci erau teme de facut, note de luat, clase de trecut.
