intrebarea este intotdeauna radacina, raspunsul este restul copacului.
daca ai taiat copacul, ai raspunsuri tip mobila. cu care iti mobilezi mintea, dar viata e departe de ele
intrebarea trage seva din pamant, din necunoscut. fara ea, raspunsul e mort. de aceea studiul- ca o forma de invatare a raspunsurilor date deja de cei care au trait inaintea noastra- este un esec chiar din start.
firesc este intotdeauna de pornit de la intrebarile celui care vrea sa invete ceva, orice, si sa vada si cel care intreaba ce frumos se nasc raspunsurile prin explorare si descoperire. si avansat si ghidat in continuare, printre obstacole. bineinteles: care sunt obstacolele?- si asta e o intrebare de parcurs si de raspuns la ea.
bucuria adultului care isi cauta raspunsuri singur pe internet, ajutat de motoare de cautare, cu sau fara inteligenta artificiala- este o revenire la intrebarile pe care le adreseaza un copil unui adult, nu cu intentia de a pune mana pe un raspuns, ci de a lamuri ceva ce nu intelege, ceva care in primul rand ii provoaca mirare.
2) cel care asculta intrebarea, acela si raspunde: asta este simultan si cel mai elementar si evident lucru, dar si cel mai greu de sesizat, in primul rand pentru ca modul nostru de intelegere este cel dual, bazat pe separare
