scopul nu e vindecarea de patimi, sau de boli, ci implinirea sa dupa modelul Hristos
de ce: vindecarea de patimi sau de boli, daca faci din ea un scop, cam este un fenomen trecator, alea pleaca si dupa aia se intorc.
ci intereseaza completarea sa ca om pana la dotarile omului desavarsit Hristos, care aduce dupa sine si o vindecare ireversibila si de patimi si de boli. Hristos nici nu a fost bolnav si nu a avut vreo patima niciodata.
intrebarea fireasca e: cum te completezi daca nu te impartasesti cu trupul si sangele lui Hristos, care a venit sa dea, nu doar in posturi, ci la fiecare liturghie?
sigur, intereseaza omul Hristos, cu trup suflet si minte, nu trebuie sa intereseze dumnezeirea sa, a carei deplinatate este inaccesibila omului
deci nu deparazitarea, ci transfuzia care aduce dupa sine implinirea omului si deparazitarea sa. adica duhurile rele, ale patimilor si ale bolilor, sunt date ca si cu un split disparitiv sau ca si arse cu foc in momentul in care omul se impartaseste, in conditiile stabilite de Biserica, cu trupul si sangele lui Hristos.
pentru ca omul a fost creat cu lipsuri (ii lipseau cam toate, de la iubirea de Dumnezeu pana la credinta si cunoastere), scopul ultim al sau nu are de ce sa fie vindecarea de patimi, ci completarea lipsurilor, a saraciei sale pana ajunge sa aiba trupul, mintea, inima si sufletul lui Hristos, care a venit sa dea, sa completeze
