pe altii care au gresit, dar nu mi-au gresit mie personal, relativ usor
daca au gresit unora foarte apropiati mie, fara sa imi afecteze direct interese de imagine sau banesti, un pic mai greu imi e sa nu-i judec
daca mi-au fost afectate indirect interese de imagine si sau bani, si mai greu
daca mi-au fost afectate direct(mi-au gresit mie) interese de imagine si sau bani, si mai greu
si mai greu sa NU judeci, daca, in plus, nu stii exact ce a fost in mintea lor cand au gresit, sau daca ei au gresit si nu altii. deci ignoranta personala ca un fel de obstacol, ca o piedica in calea iertarii si a nejudecarii
in plus, este enorm de greu sa nu judeci, mai ales cand esti singur cu duhurile rele care iti otravesc inima, si nu stii ce sa faci.
....e evident ca vederea exacta a ce s-a intamplat ar alunga instantaneu orice tendinta de a judeca. dar lucrurile nu au prea stat niciodata asa pentru oameni, adica sa vada atat de bine incat sa nu mai judece pe nimeni... deocamdata omul caruia i s-a gresit trebuie sa rabde ignoranta in care este. apoi sa afle si sa ceara alt medicament, sa gaseasca alta scurtatura ca sa nu judece
cele mai multe medicamente sufletesti si cele mai multe scurtaturi direct pe aratura in aceasta situatie fie nu au nici un efect fie mai mult rau fac.
ignoranta e si ea cruce, si nu mica.
zici ca n-ai niciuna? ignoranta e o cruce grea, poate cea mai grea care exista, si a purtat-o primul Adam, si de atunci s-a dat din generatie in generatie pana azi, ca un fel de stafeta
