“primesc o scrisoare, eram rugat sa ies in lume si sa ajut. am luat metania si am urcat descult pe Aton ca sa ma rog pentru a primi instiintare de la Dumnezeu ce sa fac, dupa cateva ore nu primisem nimic, simteam tulburare, am mers la Parintele Tihon, care mi-a spus sa merg in lume sa rezolv, ajung la coliba, ma astepta alta scrisoare in care imi spuneau ca ajunge sa le scriu si o scrisoare si se vor rezolva toate. merg din nou la Parintele Tihon, ii spun de scrisoare, el imi spune: nu, mai bine e sa mergi, sa te vada, si sa le vorbesti . atunci m-am hotarat sa ascult si sa merg, am simtit cum s-a ridicat o greutate de pe mine si a venit harul lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa cerem sfatul altora, de vreme ce exista aceasta posibilitate.
iesea din Athos fara sa fie stiut de nimeni, evita lumea cat putea, se silea sa termine cat putea mai repede problemele ca sa se intoarca la Coliba sa
St Paisie aghioritul vedea aceste iesiri din Athos ca pe o deviere de la principala sa misiune: rugaciunea pentru intreaga lume. in plus iesirile din Athos= a te arata lumii, ceea ce e periculos. daca insa ne arata Dumnezeu, atunci lucrurile se schimba, deoarece intervine harul lui Dumnezeu si ne acopera
la intoarcere la Coliba sa, facea Vecernia cantata 3-4 zile, ca sa isi curete mintea de impresii si imagini, nu cu rugaciunea lui Iisus, si asa isi revenea si apoi intra in programul sau obisnuit.
mintea sa avea nevoie de aceasta curatare de impresii si de imagini din lume, desi iesea cu un scop duhovnicesc!, nu iesea ca ii facea placere si nici pentru sine insusi
incerca sa uite toate impresiile si imaginile din lume, mai putin pe oamenii care sufereau. pe ei ii aducea cu sine la coliba sa, cu durerea si problemele lor, si apoi le ducea in fata Lui Dumnezeu prin rugaciunea sa
