1 St Paisie aghioritul: se incepe cu multa luare aminte la sine si putina rugaciune+ putina lectura,
2 lectura sa fie putina, cuvintele citite sa aiba vitamine duhovnicesti, capabile sa ne hraneasca o zi sau chiar si o saptamana, cum au fost cuvintele ascetice ale St Isaac Sirul, care l-au tinut sase luni pe St Paisie aghiroitul, citea cate putin si rumega aele cuvinte, le asimila vitaminele cate o zi sau mai multe
3 luarea aminte la sine e de fapt intoarcerea atentiei spre sine, o atenta observare de sine, cu gesturi mod de a gandi, fapte, vointa de a corecta tot ce e de corectat. asprimea fata de tine, toleranta si toate circumstantele atenuante din lume pentru oricine altcineva, nu invers
4 fara luare aminte la tine poti sa te rogi multe ore pe zi si nu sporesti, nu simti ca avansezi. St Paisie aghioritul:
5 linistirea, adica vietuirea in loc unde nu ajunge lumea, e rugaciune in ea insasi.
6 luare aminte la sine: e rugaciune in ea insasi
7 scopul luarii aminte e sa ajute rugaciunea. in timp omul ajunge incetul cu incetul sa se roage neincetat, ca un dar, nu ca un element tehnici adus la perfectiune
8 atentia sa fie fireasca, nu fortata. daca nu simti, nu faci, sau schimbi stilul pana simti. asta e, ai doua alegeri posibile: nu esti atent, faci altceva,eventual ceva care te absoarbe in exterior, lucru fizic sau intelectual, e totuna, esti atent la un obiect exterior fie el material sau intelectual. sau te silesti un pic, faci un efort sa fii atent la tine, ca si cum ai trage cu coada ochiului, sau ca si cum ai privi de sus ca un vultur, si mai relaxat
ah vechea arta a atentiei indreptate spre tine. dupa St Paisie aghioritul, fara multa luare aminte la sine, noi astia care ne rugam putin tragem linie si ne miram ca nu avansam deloc. St Paisie aghioritul: cand am intrat in manastire, ma rugam mult si nu simteam nici un spor, era din cauza ca nu aveam luare aminte la mine. In plus, cand am intrat in manastire nu m-a ajutat nimeni, toti ma incurcau (!)
