St Paisie raspunde la intrebarea cum de unii calugari se puteau ruga in picioare si cate douazeci si patru de ore legati de tavan cu o funie, fara sa manance macar un pic:

si spunea: aceia nu-si masurau asceza, doar "puneau ceasul sa sune"(cand se rugau de la la apus la rasarit, de exemplu), si pentru ei osteneala era odihna, adica sa bucurau atunci cand se osteneau, se bucurau atunci cand rabdau in dureri

(e ca si cum simteau inauntrul ostenelii un miez de odihna)