St Paisie folosea mai multe actiuni pentru a-si da pe brazda, a-si educa sufletul: se silea pe sine, facea un efort, ca la impins vagoane, dar nu se stresa, nu se zorea ca si cum ar fi avut un bici, hai calule repede repede, cantitate

... si mai lasa calul si liber din cand in cand in fiecare zi, isi intreba sufletul, calul: ce vrei acum? ovaz, iarba, sa te plimbi?...sa citesti, sa te togi, sa te odihnesti, adica pe o schema cat de cat fixa, avea si spatii albe, pe care le completa cu folos, si alegea in momentul acela cum anume, nu erau programate dinainte

calaretul bun nu bate calul, are grija de el, dar calul este si nu este al lui