Se impartasea zilnic, mergea singur la biserica, zicea: eu trebuie sa merg la Hristos nu Hristos la mine. Pe 11 iulie, la sarbatoarea Sfintei Eufimia, luni, s-a impartasit pentru ultima oara, sta in genunchi pe pat, nu putea sa mearga la biserica. Era vesel si linistit, s-a rugat fara sa mai fie stingherit de nici un fel de vizita, ca sa e pregateasca mai bine de iesirea sa. Daca avea nevoie de ceva, batea in perete si venea o monahie si il ajuta. Nu dorea sa intre nimeni in chilia lui, nici macar surorile.
Suferea mult, o chema pe maica Domnului "Maicuta mea dulce!", timp de doua ore si-a pierdut cunostinta, si-a revenit si a spus cu o voce stinsa: "Mucenicie, adevarata mucenicie..", apoi a adormit in pace. Era 12 iulie, marti la 11 noaptea, 29 iunie dupa calendarul aghioritic, pomenirea Sfintilor Aostoli Petru si Pavel". A fost inmormantat in taina, n-a chemat pe nimeni, in spatele Bisericii Sfantului Arsenie
Dupa trei zile, puhoi de lume vine sa se inchine la mormantul lui. oamenii se simteau orfani. Panaguda, coliba lui, e luata cu asalt, si vizitatorii au luat tot ce au gasit, inclusiv buturugile care serveau de scaun
epitaf (...) Sfantul meu aici locuieste, Aceasta pe mine ma cinsteste, Si cred ca el se va milostivi, si pe Izbavitorul Il va imblanzi, ca sufletul meu cel ticalos sa aiba alaturi pe Maica Domnului Hristos. Monahul Paisie aghioritul
