- Scrisorile lui Iosif isihastul (aparute sub titlul „Mărturii din viaţă monahală”), traduse de Parintele Nutescu.
- Scrisorile lui Efrem filotheitul, ( aparute sub titlul "Povete parintesti") traduse de acelasi Parinte. Mai multe ramificatii, aceeasi scoala minunata a isihasmului clasic si mare, aceleasi teme.
- Sfaturile Parintelui Cleopa catre calugari, in volumul 17 dintr-o serie cunoscuta, chiar daca sunt poate 10% din volum, odata citite lasa o urma de nesters. O caldura neobisnuita si o intelepciune ca de la frate mai mare, care nu da cu toporul si nici nu are aerul amenintator cu care suntem deja obisnuiti pe site-urile romanesti, cu cateva exceptii notabile.
Iosif isihastul raspundea la scrisori doar dupa cele 6 ore de rugaciune a inimii din fiecare noapte. Lua o scandura, hartie, creion, aprindea lampa cu ulei de masline si scria. Si avea darul cuvantului, stia sa explice si sa incurajeze in aceleasi cuvinte. Iosof isihastul dormea cu o carte sub perna, Cuvinte ascetice a Sfantului Isaac Sirul, ca sa fie primul lucru pe care il vede la trezire. Cel mai complet manual de navigatie isihasta.
Isihasmul intra in adevarurile grele ale Scripturii. Plus are o practica si invataturi si vocabular specific unei vieti in care rugaciunea le invarte si le linisteste pe toate.
