Amalia a intrebat daca e posibil ca pacea sa locuiasca intr-o inima plina de patimi. raspunsul Parintelui Nectarie d Pentapolis: daca invingi in lupta razvratirea patimilor se face prilej de mare bucurie si pace, caci nu patimile alunga pacea ci rezultatul luptei noastre cu ele atunci cand se razvratesc!

nu patimile alunga pacea ci infrangerea in lupta cu ele! daca invingi in lupta razvratirea patimilor se face prilej de mare bucurie si pace dar daca esti invins si sa nu fie asa atunci se nasc intristarea si tulburarea

daca insa dupa o lupta cumplita il va cuprinde pe luptator o slabiciune omeneasca si o vreme in el va stapani legea pacatului, insa apoi luptatorul se va intoarce in lupta si va starui in ea, va invinge si pacea se va intoarce la el. pacea este dar dumnezeiesc , ramane in ucenicii Domnului si este lumina

legea pacatului: nu Dumnezeu a pus-o in noi, ci o mostenim.  apare in noi ca o TENDINTA spre rau. este o TENDINTA care tinde sa ne stapaneasca cu totul vointa si sa o conduca dupa cum vrea. cauta sa ne conduca si sa ne subjuge puterile sufletesti si trupesti si sa le prefaca in  patimi inrobitoare necurate diavolesti.

suntem datori sa fim atenti fiindca si legea pacatului e neadormita in noi iar diavolul incinge patimile ca o vapaie nestinsa