Nectarie il crede pe cel necajit, pe cel vorbit de rau, pe cel bolnav pentru ca el insusi a fost necajit, vorbit de rau, bolnav de multe ori . fapte pentru un nou acatist al celui mai mare facator de minuni al tuturor timpurilor

a suferit foame, frig, lipsuri nu numai cand era copil si apoi adolescent, dar si la varsta maturitatii, dupa 45 de ani, arhiereu alungat din eparhia sa de catre patriarh, si vorbit de rau de catre multi dintre ai sai s-a imbolnavit de multe ori, si o data a fost intre viata si moarte 3 saptamani. cand? imediat ce facuse o mare fapta buna: a stat trei zile in satul galaxidi impreuna cu familiile unor pescari care pierisera pe mare intr-o furtuna. si le-a dat curaj. si apoi obosit si cu gripa severa, a fost trei saptamani in pragul mortii.

fapta buna apoi mare incercare, ispita! daca a fost sfant, nu inseamna ca nu a avut ispite mari,ca nu si-a castigat sfintenia in suferinte, daca e vindecator nu inseamna ca nu a fost grav bolnav. a murit intr-un spital, intre saraci, nestiut de nimeni

a curatat veceurile seminarului al carui director era. asta ca sa nu-si piarda slujba omul de servici, bolnav. pe atunci nu existau concedii medicale.

a muncit la 60 de ani carand pamant cu roaba si ajutand la contructia manastirii Sfanta Treime din Eghina. si asta nu o zi ci atatea luni cate a fost nevoie

nu s-a ferit de nici un fel de munca cinstita

a fost vorbit de rau de multi colegi de ierarhie pana la moarte. de aceea cand a fost director la seminarul rizarios ii asculta si ii credea pe elevii parati de colegii lor mai degraba decat pe cei ce ii parau. "elevul nu minte", spunea. calomniat pana la moarte, silit sa asculte in fata maicilor grave acuzatii din partea unui procuror, ca ar fi abuzat de o tanara recent primita ca novice in manastirea de maici al carei staret era. nu s-a aparat in nici un fel. sprijinit in toiagul sau simplu de calugar, arata cerul. atat. acel procuror a murit nu dupa mult timp, a facut cangrena la o mana si a refuzat sa ii fie amputata. a murit in chinuri.

le-a scris scrisori si le-a trimis cu dragoste cartile pe care le scria multor personalitati importante din Biserica catolica sau din cultele protestante. si nu cred ca naivitatea era motivul cred ca stia ce face. ca e important ca un ierarh ortodox sa fie in contact cu cei din alte culte crestine.

a iubit cunostintele folositoare si frumosul oriunde l-a gasit, Scripturi, Sfintii Parinti, scriitori laici. a scris antologii si carti. a inceput sa scrie pe hartiile de tutun cuvinte din Scriptura si din intelepciunea anticilor, caci primul lui job a fost intr-o tutungerie

intr-o iarna, adolescent fiind, i-a scris lui Hristos o scrisoare , pusa la cutia postala de un comerciant, Temistocle. in scrisoare vorbea de saracie, frig si foame. Temistocle a facut un gest urat, i-a citit scrisoarea pe care scria: Destinatar- Domnul nostru Iisus Hristos, si i-a trimis bani suficienti sa treaca cu bine acea iarna. Nectarie nu a uitat. si a ajutat pe toti saracii care veneau la el, cand si cu ce a putut :"oamenii acestia nu au ce manca, noi avem totusi o mancare de la seminar"; i-a trimis operele complete ale Sfantului Ioan Gura de aur unui calugar din Athos. acela imprumutase multi bani si-i daduse cuiva ca sa-i cumpere acele opere complete dar acela s-a facut ca a uitat

"principiul meu in viata: sa bucur inima aproapelui oridecateori pot. fii sigur ca daca faci asa Dumnezeu iti va ajuta mai mult decat daca ai face mult post si asceza/rugaciune"

a stiut sa indrume si sa dea cele mai bune sfaturi fiilor si fiicelor duhovnicesti. dovada- scrisorile scrise calugaritelor de la Sfanta Treime din Eghina

si azi vindeca si ajuta chiar si in cele mai obisnuite dificultati ale vietii. Nectarie il crede pe cel necajit pentru ca el insusi a fost necajit si bolnav de multe ori