cum este numele Dumnezeului căruia tu voieşti să-i aduci jertfă? Zis-a sfîntul:
"Dumnezeul meu este negrăit, neajuns, nevăzut şi neştiut".
Ighemonul a zis: "Ce, nu are nume Dumnezeul tău?" Grăit-a sfîntul: "Numele Dumnezeului meu este
scris în sfintele cărţi şi, de voieşti să asculţi, îţi voi spune". "Spune, nu te teme"mucenicul: "Dumnezeul meu se numeşte Tatăl Atotţiitorul, Domnul Savaot, Împărat al tuturor, Mîntuitor,
Milostiv, îndelung răbdător. Aceluia îi jertfesc cu jertfă de laudă".
Atunci ighemonul a zis: "Adu-i jertfă oricărui Dumnezeu voieşti, numai adu-i; deoarece nu te-am chemat
ca să filosofezi, ci ca să jertfeşti". Atunci sfîntul a zis către ighemon: "Ia aminte la jertfa mea".
si-a ridicat mîinile spre cer, a început a se ruga "Dumnezeule cel veşnic, Făcătorule al cerului şi
al pămîntului, Cel ce asculţi pe cei ce-Ţi slujesc Ţie cu adevărat; ascultă-mă şi pe mine acum, robul Tău,
şi sfărîmă în ceasul acesta pe acest idol surd, orb şi mut ca să vadă păgînii cei necuraţi ce fel de dumnezei
cinstesc, să se ruşineze şi să cunoască toţi că Tu eşti Unul adevăratul Dumnezeul cel Atotputernic".
statuia a căzut la pămînt, s-a sfărîmat în mii de bucăţi..."Să învie Dumnezeu şi să
risipească vrăjmaşii Lui. Să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc. Să se stingă precum se stinge fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară toţi idolii de la faţa adevăratului nostru Dumnezeu".
"Dumnezeul meu este negrăit, neajuns, nevăzut şi neştiut".
Ighemonul a zis: "Ce, nu are nume Dumnezeul tău?" Grăit-a sfîntul: "Numele Dumnezeului meu este
scris în sfintele cărţi şi, de voieşti să asculţi, îţi voi spune". "Spune, nu te teme"mucenicul: "Dumnezeul meu se numeşte Tatăl Atotţiitorul, Domnul Savaot, Împărat al tuturor, Mîntuitor,
Milostiv, îndelung răbdător. Aceluia îi jertfesc cu jertfă de laudă".
Atunci ighemonul a zis: "Adu-i jertfă oricărui Dumnezeu voieşti, numai adu-i; deoarece nu te-am chemat
ca să filosofezi, ci ca să jertfeşti". Atunci sfîntul a zis către ighemon: "Ia aminte la jertfa mea".
si-a ridicat mîinile spre cer, a început a se ruga "Dumnezeule cel veşnic, Făcătorule al cerului şi
al pămîntului, Cel ce asculţi pe cei ce-Ţi slujesc Ţie cu adevărat; ascultă-mă şi pe mine acum, robul Tău,
şi sfărîmă în ceasul acesta pe acest idol surd, orb şi mut ca să vadă păgînii cei necuraţi ce fel de dumnezei
cinstesc, să se ruşineze şi să cunoască toţi că Tu eşti Unul adevăratul Dumnezeul cel Atotputernic".
statuia a căzut la pămînt, s-a sfărîmat în mii de bucăţi..."Să învie Dumnezeu şi să
risipească vrăjmaşii Lui. Să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc. Să se stingă precum se stinge fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară toţi idolii de la faţa adevăratului nostru Dumnezeu".
