"a privi spre Dumnezeu" inseamna pentru gnostici cu totul altceva decat pentru filosofii greci
pentru filosofii greci:
1.1 "a privi spre Dumnezeu" inseamna a accepta ca toate lucrurile sunt expresii graduale ale divinului inauntrul atotcuprinzatoarei divinitati a universului
1.2 ascensiunea fiintei prin intelepciune si virtute NU implica negarea nivelelor depasite
pentru gnostici:
2.1 "a privi spre Dumnezeu" inseamna exact atitudinea opusa: e vorba de un salt peste toate realitatile aflate in joc, care nu sunt altceva decat lanturi si obstacole, tentatii menite sa distraga atentia, sau, in varianta cea mai light de judecata a lor, lucruri lipsite de cea mai mica relevanta.
(2.2 suma acestor realitati aflate in joc este lumea, notiune in care se include lumea sociala.)
2.3 interesul manifest si exclusiv pentru salvare, preocuparea exclusiva pentru destinul eului transcendent, denaturalizeaza :) de fapt aceste realitati si lasa grijile, preocuparea fara substanta adevarata acolo unde grijile, preocuparea sunt inevitabile
2.4 o esentiala rezerva mentala caracterizeaza participarea gnosticului la lucrurile acestei lumi, si inclusiv persoana lui, in masura in care este implicata in lucrurile lumii, e vazuta cu privirea transcendentului= din afara lumii
acesta este spiritul noii religii transcendente
